Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 538/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător C. D. F.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelanta intimată C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S. împotriva sentinței nr.703/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de formulat instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.703/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.03.2014 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, întrucât în ziua de 17.03.2014, ora 09.45, inspectorii din cadrul S.D.N. DR.TR.S. au efectuat un control la punctul de lucru al petentei între localitățile Broșteni și Meriș, km. 36+700, pe DN 67, jud.MH, ocazie cu care au constatat că aceasta a realizat cale de acces la terasă și piscină fără a avea acordul administratorului drumului.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea cererii, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și a constatat că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a avut în vedere acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța a analizat conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.03.2014, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident și a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată este prevăzută de art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997, respectiv realizarea unei căi de acces în zona drumului public fără a avea acordul administratorului drumului, și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997.
Obligația de a obține autorizația de construcție pentru căile de acces din drumul național o au toate societățile comerciale care utilizează zona de drum național.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că există o cale de acces din drumul național la spațiile deținute de petentă, cale de acces realizată fără a avea acordul administratorului drumului.
Instanța a constatat că petenta nu a administrat nicio probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, motiv pentru care se apreciază ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale menționată în procesul - verbal, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, conform art. 61 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997, pentru fapta săvârșită de petent sancțiunea principală este amenda contravențională de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, instanța a considerat că poate examina legalitatea și proporționalitatea sancțiunii contravenționale, dispunând aplicarea avertismentului chiar și atunci când actul normativ sancționator nu îl prevede alternativ cu amenda, conform art. 7 alin. 2 și 3 din OUG nr. 2/2001.
Astfel, instanța a reținut că la data de 29.04.2014 petenta s-a adresat intimatei cu o cerere (nr. 1448/29.04.2014 – f.27) și documentație tehnică prin care a solicitat obținerea autorizației și a încheierii contractului de utilizare a zonei. În urma acestor demersuri C. a emis autorizația nr. 317/27.05.2014 (f.41) prin care petentei i s-a eliberat autorizația pentru amplasarea și/sau execuția lucrărilor de acces rutier spațiu comercial.
În ceea ce privește cele afirmate de intimată prin întâmpinare, respectiv faptul că societatea . a fost notificată în vederea intrării în legalitate înainte de a fi sancționată contravențional, instanța reține din înscrisurile depuse la dosar că nu a fost dovedită această afirmație.
Luând în considerare faptul că petenta a intrat în legalitate într-o perioadă de timp foarte scurtă și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu instanța a apreciat că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentei, de natură a o determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/17.03.2014 ca temeinic și legal.
În motivare, apelanta a susținut că intimata petentă . a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor legale ale OG 43/1997, republicată, cu completările și modificările ulterioare, privind regimul juridic al drumurilor.
A arătat că I.I. P. M. a fost sancționată contravențional pe drumul național DN 67, Km 36+700, de către D. C. SDN Drobeta Turnu Severin pentru realizarea unei căi de acces la spațiul comercial – fără a avea acordul administratorului de drum și fără a poseda autorizație așa cum prevede OG 43/1997 modificată și completată prin actele ulterioare sancționată potrivit art. 61 alin.1, lit.b, din același act normativ.
A precizat că intimata . a fost notificată în vederea intrării în legalitate respectiv întocmirea documentației tehnice în vederea obținerii autorizației de construcție și încheierea contractului de utilizare a zonei de drum.
A menționat că obligația de a obține autorizația de construcție pentru cale de acces din drumul național o au toate societățile comerciale și persoanele juridice care utilizează zona de drum național indiferent de nivelul societății, iar intimata în mod intenționat a evitat încheierea contractului de utilizare zona de drum (U.Z.D.) pentru a evita plata taxelor dispuse prin contractul de UZD, atât înainte de notificare cât și după aplicarea sancțiunii până la soluționarea contestației de către instanța de judecată.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 46 6 – 482 N. C.P.C., iar în temeiul art. 223 N.C.P.C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă .
La data de 07.11.2014, prin serviciul registratură intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S. ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe.
În motivare a arătat că în apel se face referire la I.I. P. M. c are nu are legătură cu societatea intimată, și nici nu a primit notificarea de care se face referire în apelul formulat de C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S..
A menționat că înainte de sancțiune nu a avut cunoștință de necesitatea încheierii unui contract, spațiul de lucru a fost luat prin contract de comodat, iar intimatul nu a realizat o altă cale de acces.
În ceea ce privește susținerea apelantei că . intenționat s –a sustras de la încheierea contractului UZD cu apelanta, de la primirea sancțiunii și până la sentința civilă dată de Judecătoria Strehaia, a arătat că imediat după aplicarea sancțiunii, a formulat cerere către C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C., pentru a intra în legalitate, dar i s-a comunicat că trebuie întocmit un proiect, lucru pe care l-a făcut, a achitat taxele necesare obținerii autorizației, încheind contractul nr. 114 din 05.06.2014 de UZD.
A mai susținut că a plătit și taxa de utilizare zona drum pentru perioada 05.06.2014 – 04.06.2015 cu OP nr. 02/26.08.2014 prin care s-a achitat suma de 525,01 lei conform factura nr._/15.07.2014
A anexat la întâmpinare copie OP nr. 02/26.08.2014 și factura_/15.07.2014.
La data de 06.01.2015, prin serviciul registratură s –a depus de către intimat cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelanta intimată nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, întrucât în ziua de 17.03.2014, ora 09.45, inspectorii din cadrul S.D.N. DR.TR.S. au efectuat un control la punctul de lucru al petentei între localitățile Broșteni și Meriș, km. 36+700, pe DN 67, jud. M., ocazie cu care au constatat că aceasta a realizat cale de acces la terasă și piscină fără a avea acordul administratorului drumului.
Prin sentința apelată a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.03.2014 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva sentinței a declarat apel numai C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S., nu și ., astfel încât raportat la efectul devolutiv al apelului, instant de apel va analiza numai modul de individualizare a sancțiunii contravenționale, celelalte chestiuni deduse judecății și analizate de instant de fond intrând în puterea lucrului judecat.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplivate petentei intimate ., se reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, potrivit art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Aspectele reținute de instanța de fond la individualizarea sancțiunii sunt justificate, astfel că, având în vedere demersurile petentei pentru a se conforma dispozițiilor legale, în scurt timp de la constatarea faptei, precum și faptul că nu au fost dovedite antecedente contravenționale ale acesteia în același domeniu, în mod corect s-a apreciat că se poate înlocui amenda aplicată cu avertisment.
În consecință, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., se va respinge apelul formulat de apelanta intimată C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S. împotriva sentinței nr.703/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimată C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. C. - S.D.N. DR. TR. S. cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M. împotriva sentinței nr.703/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă .,cu sediul în Motru, ..N., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. L. B. | Judecător, C. D. F. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. CDF
Tehored. ACN
Ex.4/21.01.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 19/2015.... → |
|---|
