Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 432/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 432/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 237/274/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 98/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Judecător C. T. B.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul I.T.M. M., împotriva sentinței nr.432/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic U. M. pentru apelant și avocat Feliman L. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic U. M. pentru apelant a solicitat admiterea apelului și menținerea procesului verbal contestat.
A arătat că persoanele găsite în activitate au recunoscut că desfășoară activitate pentru intimată. A precizat că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 319/2006 având în vedere că a primit la muncă mai multe personae fără a fi instruite corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă.
De asemenea, a arătat că au fost identificate 3 persoane, respectiv C. G., G. D. A. și S. M. care descărcau fier vechi din autoutilitara menționată și care au declarat în scris în fața organelor de control că lucrează ca muncitori necalificați și nu au semnat fișă de protecția muncii.
Avocat Feliman L. pentru intimat a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
A precizat că ca intre cele doua persoane (G. D. A. si C. G.) si intimată nu a existat niciodată niciun fel de legătura, aceștia neprestând niciodată activități lucrative specifice raporturilor de munca in favoarea societății.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 432/21.10.2014 Judecătoria Orșova a admis plângerea formulată de către petenta S.C. D. S.A, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/25.02.2014, întocmit de I.T.M. M. și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei, aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 319/2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.02.2014, întocmit de I.T.M. M., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 319/2006.
Așadar, în actul sancționator s-a reținut că, în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă în data de 21.02.2014, în jurul orelor 13:50, la locul de muncă organizat în Portul Orșova, .-3, s-a constatat că petenta a permis ca numiții C. G. și G. D. A. să desfășoare activitate fără a fi instruiți corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă.
În acest sens, instanța amintește Decizia Î.C.C.J. nr. XXII (22) din 19.03.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în M.Of. nr. 833/05.12.2007, prin care s-a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că inspectorii de muncă nu ar fi fost competenți din punct de vedere teritorial să efectueze controlul respectiv, instanța reține că, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul-verbal decât cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. De asemenea, instanța subliniază că, potrivit actului sancționator contestat, controlul a fost efectuat în Portul Orșova din Județul M., care se află în competența teritorială a I.T.M. M.. Împrejurarea că petenta are sediul social în Mun. București si un punct de lucru în . C.-S. nu este de natură să atragă necompetența agenților constatatori, câtă vreme controlul nu s-a defășurat în locurile menționate.
Având în vedere că procesul-verbal cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, numele și prenumele contravenientului, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită și semnătura agenților constatatori, iar petenta nu a invocat nerespectarea altor cerințe legale, instanța conchide că nu se poate reține nicio cauză de nulitate a acestuia.
În ceea ce privește fapta de a permite numiților C. G. și G. D. A. să desfășoare activitate fără a fi instruiți corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă, instanța a apreciat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 319/2006, săvârșirea acesteia nefiind probată.
Astfel, din declarația martorului S. M. G. (fila 111), care se coroborează cu declarația martorului F. C. M. (fila 110) reiese că, în ziua controlului, primul dintre aceștia l-a contactat pe numitul G. D. A., care se ocupă de colectarea fierului, pentru a-i vinde o anumită cantitate de fier găsită în curtea punctului de lucru al societății petente, situat în .-S.. Având nevoie de un cântar pentru stabilirea cantității și, implicit, a prețului, S. M. G. s-a deplasat împreună cu G. D. A. și C. G. în Portul Orșova, unde au fost controlați de către inspectorii de muncă.
Totodată, instanța a reținut că numitul C. G. deține o firmă de colectare a fierului vechi, pe care îl strânge de la diferite persoane, acesta fiind ajutat, cel puțin ocazional, de către G. D. A., după cum rezultă din declarațiile celui din urmă date în dosarul nr._ al Judecătoriei Orșova (fila 103), respectiv în dosarul penal nr. 150/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. (fila 104), precum și din declarația martorului S. M. G. dată în dosarul nr._ (fila 97).
Luând în considerare toate aceste aspecte, instanța conchide că nu există niciun indiciu că între petentă și numiții C. G. și G. D. A. s-ar fi derulat o relație de subordonare, specifică raporturilor de muncă. Cum cei doi nu lucrează pentru S.C. D. S.A., instanța apreciază că societatea petentă nu avea obligația de a face instruirea acestora în domeniul securității și sănătății în muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul I.T.M. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că la locul de muncă organizat în Portul Orșova, .-3 au fost identificate 3 persoane, respectiv C. G., G. D. A. și S. M. care descărcau fier vechi din autoutilitara menționată și care au declarat în scris în fața organelor de control că lucrează ca muncitori necalificați și nu au semnat fișă de protecția muncii.
Consideră că instanța de fond a dispus anularea procesului verbal de sancțiune contestat pe baza unor simple supoziții, fără a analiza probele administrate de către I. M. și fără a ține cont de faptul că o persoană identificată in activitate cunoaște cel mai bine angajatorul cu care are raporturi de muncă.
A precizat că prin declarațiile persoanelor găsite prestând activitate, date in fața inspectorilor de munca acestea au prezentat realitatea existenta la momentul controlului, fara a putea fi influențat de către angajator, acestea fiind sincere si neștiind consecințele sincerității lor pentru angajator.
Persoanele care au fost găsite în activitate și care au dat declarații în fața inspectorilor de muncă aveau posibilitatea să scrie orice doresc în momentul efectuării unui control fiecare persoană declară situația sa reală cu atât mai mult în fața organelor statului care au rolul de a proteja astfel de persoane de cei care îi folosesc „la negru" încercând să-i determine pe angajatori să le respecte drepturile conferite de lege.
În astfel de situații persoanele folosite fără forme legale de angajare sunt partea slabă a unui raport de muncă datorită necesităților materiale precare, acceptând condițiile impuse de angajatori.
Sentința instanței de fond de anulare a procesului verbal de contravenție întocmit nu este de natura sa sancționeze adecvat angajatorul pentru faptele constatate si nici sa realizeze scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, anularea in totalitate a procesului verbal contestat conduce doar la încurajarea angajatorilor de a utiliza astfel de practici, respectiv de a folosi persoane fara forme legale, fără a fi instruite corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă,folosindu-se de tot felul de motivații in speranța sustragerii de la obligațiile stabilite de lege.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
A arătat că apelanta-intimata a indicat in mod greșit faptul ca instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal contestat fara a lua in considerare înscrisurile administrate de către Inspectoratul Teritorial de Munca M. precum si starea de fapt constatata pe teren in momentul efectuării controlului.
Din chiar declarațiile date in fata inspectorilor I. M. de către cele doua persoane cat si din declarațiile date in fata instanței de judecata de către cele doua persoane, rezulta fara echivoc concluzia ca susținerile intimatei sunt reale si ca intre cele doua persoane (G. D. A. si C. G.) si intimată nu a existat niciodată niciun fel de legătura, aceștia neprestând niciodată activități lucrative specific raporturilor de munca in favoarea subscrisei, mai mult decât atât aceștia nu au fost nici măcar o data in legătura cu vreun reprezentant legal al intimatei.
Referitor la motivul de apel invocate de apelanta-intimata prin care aceasta încearcă sa conducă instanța la ideea ca dl. G. D. A. si dl. C. G. au fost si sunt în continuare angajații intimatei, învederează instanței faptul ca, așa cum reiese atât din susținerile intimatei cat si din probele administrate (înscrisuri si declarațiile martorilor) niciunul dintre reprezentanții societății nu a luat vreodată legătura cu vreuna dintre cele doua persoane.
In ceea ce privește motivul de apel potrivit căruia sentința pronunțata de instanța de fond nu este de natura sa sancționeze adecvat angajatorul pentru faptele constatate si nici sa realizeze scopul preventive al sancțiunii contravenționale, învederează faptul ca instanța de fond a fost investita cu o cerere de chemare in judecata ce avea ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/25.02.2014, aceasta având astfel obligația sa analizeze legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, iar nu sa sancționeze angajatorul așa cum greșit solicita apelanta-intimata.
Precizează ca, așa cum a arătat, agenții constatatori nu s-au prezentat la sediul intimatul (sediul social ori sediul unicului punct de lucru) in vederea întocmirii procesului-verbal atacat, ulterior datei efectuării controlului, deși aveau aceasta posibilitate si obligație, atâta vreme cat constataseră personal săvârșirea pretinsei contravenții, procedând la întocmirea acestuia la sediul birourilor intimatului.
A precizat că cele doua persoane identificate si indicate in procesul-verbal de control si ulterior in procesul-verbal atacat nu au nici o legătura, de nici o natura, cu intimata, astfel, numitul C. Ghe si G. D. A. se aflau la locul controlului inopinat al intimatului benevol si fara a urmări ori obține vreun interes material in raport de subscrisa, insotindu-1 pe angajatul subscrisei S. M. in vederea valorificării unei cantități de fier vechi puse la dispoziția acestuia;
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 20 din Legea nr. 319/2006 „angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri; b) periodică și ori de câte ori este necesar.” iar neîndeplinirea acestei obligații e sancționată conform art. 39, alin. 4 din aceeași lege .
Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 319/2006 „lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice”.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, nu s-a făcut în nici un fel dovada că persoanele în privința cărora s-a reținut că nu ar fi fost instruite conform art. 20 au calitatea de lucrător în sensul prevăzut de art. 5 din lege .
De asemenea atât art. 83, lit. a, art. 90, alin. 1 și 2, art., art. 81, alin. 3 din HG nr. 1425/2006 fac referire la aceeași calitate de „lucrător” a persoanei care este supusă prevederilor normelor anterior enunțate .
Este adevărat că art. 5, lit. c din lege definește sintagma „alți participanți la procesul de muncă, dar articolele ce sancționează neefectuarea instruirii în privința securității în muncă fac referire strict la lucrători și nu la alți participanți la procesul de muncă .
În consecință corect a apreciat instanța de fond că sancțiunea aplicată este netemeinică și a dispus anularea procesului verbal de contravenție .
Față de considerentele astfel expuse tribunalul în conformitate cu prevederile art. 480 cod procedură civilă, va respinge ca nefundat apelul declarat de intimata I.T.M. M., împotriva sentinței nr.432/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul I.T.M. M., împotriva sentinței nr.432/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. N. C. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, M. M. |
Red. S.C/Tehn. M.M
2 ex – 10.03.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 53/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
