Pretentii. Decizia nr. 361/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2949/101/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 361/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. I. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C. pentru reclamantul L. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, cauza aflându-se în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 2314,28 lei, reprezentând dobânda pentru suma de 2227 lei, ce a reprezentat taxa de poluare, de la data de 25.09.2008 până la data 20.02.2013. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17.04.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, Administrația F. pentru Mediu București, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2314,28 lei, reprezentând dobânda pentru suma de 2227 lei, ce a reprezentat taxa de poluare, de la data de 25.09.2008 până la data 20.02.2013.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism în regim second hand, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, achitând taxa de poluare în sumă de 2227 lei potrivit chitanței nr._/2008, întrucât fără această taxă.
Această suma i-a fost restituită în data de 20.02.2013 în baza Sent. nr. 3265/2012, definitiva prin respingerea recursului, pronunțata de către Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Prin Adresa din 11.03.2014 a solicitat DGRFP C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani piatita cu titlu de taxa de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sentința nr. 3265/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că taxa pe poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981. C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Saló, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
În drept a invocat Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
În dovedire a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: taxă judiciară de timbru, împuternicire avocațială, adresă către DGRFP C.-AJFP M., răspuns DGRFP C.-AJFP M., copie sentință nr. 3265/2012.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, a invocat prescripția dreptului la acțiune, potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
Astfel a arătat că reclamantul a plătit taxa in anul 2008 si s-a adresat cu cerere de restituire la instanță, in anul 2014, astfel ca, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului si pana la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani. Pe cale de consecința, acțiunea in cauza pendinte este prescrisa.
A apreciat că este fără echivoc faptul că suma restituită reclamantului la data de 20.02.2013 a fost restituită în baza unei sentințe judecătorești, neîndeplinind condițiile pentru a fi calificată ca o plată parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr. Tr. S. neavând competenta legala, nici sa recunoască datoria, nici sa efectueze o plata parțiala, câta vreme actul normativ, in baza căruia a fost încasata taxa speciala pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Astfel, prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, data la care s-a împlinit si termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art.135 Cod pr. fiscala.
De asemenea, pe cale de excepție, a invocat autoritatea de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii in justiție, pe lângă restituirea taxei de poluare si dobânda la suma achitata iar prin sentința nr. 3265/07.09.2012, rămasă irevocabilă, Tribunalul M. s-a pronunțat în sensul respingerii capătului de cerere privind dobânda.
Acordarea sumei pretinse de reclamant s-ar putea realiza doar cu nesocotirea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, lucru care contrazice regulile de drept care stau la baza soluționării unei cauze civile.
De asemenea, învederează că, potrivit art. 431 al. 1 „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, iar potrivit art. 430 al. 1 „Hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, de excepție procesuală și de prezumție. Prezumția asigură nevoia de ordine și stabilitate juridică și are un caracter absolut, stabilind că nu se poate introduce o nouă acțiune având aceeași cauză, același obiect și de către aceeași parte în care să se pretindă contrariul a ceea ce s-a statuat anterior printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, susține că, a acorda dobânda stabilită de C.pr.civ. atâta timp cât prin sentința nr. 1531/20.03.2012, irevocabilă, s-a tranșat această problemă, nu poate fi admisă fără nesocotirea principiului puterii lucrului judecat.
Pe de alta parte, trecând peste excepții, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
In conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedura fiscala, " cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare".
Prin sentința nr.2548/17.09.2014 instanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 7922/10.12.2014 a admis recursul a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare reținând că în cauză nu a intervenit prescripția.
Cauza a fost înregistrată la data de 17.02.2015 pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2227 lei achitată cu chitanța nr._/24.09.2008, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 3265/07.09.2012, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 2227 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin la Curtea de Apel C., care a respins ca nefondat recursul.
Cu dispoziție de plată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin a dispus restituirea către reclamant a sumei de 2227 lei.
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2314,28 lei ce reprezintă dobânda legală aferente sumei de 2777 lei, achitată cu chitanța nr._ din 24.09.2008 reprezentând taxă pe poluare.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății (24.09.2008) și până la data restituirii efective (19.02.2013), cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
De asemenea, în considerentele deciziei CJUE de mai sus se arată că această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. În acest fel, se menționează că paguba produsă este cuantificată ca fiind aceea echivalentă cu suma ce produce dobândă între data plății nedatorate și data restituirii.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2227 lei calculată conform Codului de procedură fiscală, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța nr._/24.09.2008 calculată de la data de 24.09.2008 și până la momentul restituirii taxei de poluare, 19.02.2013.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ. va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 777 lei reprezentând 500 lei onorariu avocat și 277 lei taxe judiciare, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul L. I., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Dr. Tr. S., . nr. 1, jud. M., Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, CORP A, sector 6.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a dobânzii în materie fiscală aferentă sumei de 2227 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța nr._/24.09.2008, începând cu data de 24.09.2008 și până la data de 19.02.2013.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 777 lei reprezentând 500 lei onorariu avocat și 277 lei taxe judiciare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. N. C. | ||
Grefier, A. C. N. |
Red. SNC
Tehnored. ACN
Ex.5/31.03.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 359/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
