Anulare act administrativ. Sentința nr. 539/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 2674/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 539/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 aprilie 2013 sub nr._ și modificată la data de 9 iulie 2013 (f.40-41) reclamanta S.C. R. S. S.R.L. prin reprezentant legal G. Rupi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice Târgu M., ca instanța să dispună:
- anularea deciziei (răspunsului) nr._/19.02.2013 de soluționare a contestației înregistrate cu același număr;
- anularea Deciziei de impunere din oficiu nr._/06.11.2012, a Deciziei privind plata accesoriilor nr. 4616/12.01.2013 precum și a tuturor actelor și operațiunilor ce au stat la baza emiterii acestora, cu consecința exonerării de la plata sumelor stabilite.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit deciziei de impunere din oficiu atacată, depunerea declarațiilor fiscale pentru obligațiile stabilite din oficiu, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia, conduce la desființarea deciziei de impunere din oficiu. Ca atare, pentru perioada la care se referă deciziile și pentru care s-a calculat din oficiu TVA de plată și accesoriile aferentă, au fost depuse deconturile de TVA înregistrate la data de 17.01.2013.
A susținut că, față de această stare de fapt, pârâta era obligată să procedeze la desființarea deciziei de impunere din oficiu, cu atât mai mult cu cât și prin contestația înregistrată sub nr._/30.01.2013 a solicitat în mod expres acest lucru. Pârâta nu a procedat la desființarea deciziei de impunere, ci a pornit executarea silită.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 218 din OG nr. 92/2003 și art. 1, art. 8 și art. 18 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește solicitarea de anulare a deciziei de impunere din oficiu, invocând prevederile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, conform cărora doar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească competentă.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că decizia de impunere din oficiu a fost emisă în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui ANAF nr. 3392/2011, că aceasta a fost primită de reclamantă la data de 12.11.2012, conform confirmării de primire și că decontul de TVA a fost depus de reclamantă în data de 17.01.2013, înregistrat sub nr._, după termenul de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, termen prevăzut pentru desființarea deciziei de impunere din oficiu.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 9 iulie 2013 reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând și anularea deciziei (răspunsului) nr._/19.02.2013 emis ca urmare a formulării contestației. De asemenea a invocat, cu privire la termenul de depunere a decontului de TVA, nelegala comunicare a deciziei de impunere din oficiu.
În probațiune, la dosar au fost depuse actele atacate, documentația care a stat la baza emiterii deciziilor și dovada de comunicare a deciziei de impunere din oficiu.
Excepția invocată de pârâtă a fost pusă în discuția părților și respinsă de instanță la termenul de judecată din 1 octombrie 2013.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu M. a emis, în conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, decizia de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă nr._ din 06.11.2012, prin care a stabilit obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 14.730 lei (f.6). În cuprinsul deciziei de impunere s-a arătat că depunerea declarației fiscale pentru obligațiile stabilite din oficiu, în termen de 60 de zile de la data comunicării prezentei, conduce la desființarea deciziei de impunere din oficiu.
La data de 12.01.2013 pârâta a emis decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4616 (f.59-62), prin care a stabilit accesorii aferente acestor obligații.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestor decizii, prin care a invocat depunerea deconturilor de TVA și faptul că decizia de impunere nu a fost comunicată administratorului societății (f.7).
Pârâta nu a emis o decizie de soluționare a acestei contestații, răspunzând apărărilor invocate de reclamantă prin adresa nr._/1156/19.02.2013 (f.32).
Chiar dacă această adresă nu îmbracă forma prevăzută de art. 211 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța o va analiza ca fiind decizie dată în soluționarea contestației, având în vedere că pârâta nu a emis un alt act de rezolvare a contestației depuse de reclamantă, iar prin această adresă a răspuns argumentelor acesteia.
Decizia de impunere din oficiu atacată a fost emisă de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, ca urmare a nedepunerii de către reclamantă a declarațiilor fiscale.
Potrivit prevederilor art. 83 alin. 4 ind. 1 din Codul de procedură fiscală, „contribuabilul poate depune declarația fiscală pentru obligațiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligațiile fiscale, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Decizia de impunere se desființează de organul fiscal la data depunerii declarației fiscale”.
Reclamanta a depus la data de 17.01.2013 deconturile de TVA pentru perioada la care se referă decizia de impunere și a susținut că aceste deconturi au fost depuse în termen, raportat la data la care a luat cunoștință de decizia de impunere, invocând neregularitatea comunicării acesteia.
Analizând susținerile reclamantei cu privire la comunicarea deciziei de impunere din oficiu, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Codul de procedură fiscală în forma în vigoare la data emiterii deciziei nr._/11.05.2011, „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”. Comunicarea se face, potrivit alin. 2, prin remiterea actului contribuabilului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Conform alin. 4, „dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Din dovada de comunicare depusă la dosar (f.78) și din adresa nr. 2782/07.03.2013 a Oficiului Județean de Poștă M. (f.35) instanța reține că decizia de impunere din oficiu a fost înmânată la data de 12.11.2012, la sediul societății reclamante, numitului G. G., care a semnat confirmarea de primire și a declarat factorului poștal că face parte din administrarea societății. Pe confirmarea de primire nu a fost aplicată ștampila societății.
Reclamanta a susținut că numitul G. G. nu este administrator al societății și nu a fost nici împuternicit să reprezinte societatea sau să primească acte de procedură. În acest sens, a depus un certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. (f.43-45), din care rezultă că asociat și administrator al societății este G. Rupi și procura specială autentificată sub nr. 853 din 18.05.2009, prin care a fost împuternicit numitul G. Ș. să reprezinte societatea (f.46).
Potrivit dispozițiilor art. 87 pct. 2 din codul de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data efectuării comunicării, persoanele juridice de drept privat se citează „prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței”.
În cazul acestor persoane, înmânarea actelor de procedură se poate face, conform art. 91 din același Cod, funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței. Condiția însă pentru ca această comunicare să fie considerată valabilă, este ca persoana căreia i se înmânează actul să fie împuternicită să primească asemenea acte. Dovada în acest sens trebuia prezentată de pârâtă, în condițiile în care reclamanta a contestat calitatea de reprezentant a persoanei care a primit decizia, or o asemenea dovadă nu a fost făcută.
În aceste condiții, instanța reține că procedura de comunicare a deciziei de impunere din oficiu nr._/06.11.2012 nu a fost legal îndeplinită, astfel că depunerea de către reclamantă a deconturilor de TVA la data de 17.01.2013 trebuie considerată ca fiind făcută înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut de art. 83 alin. 4 ind. 1 din Codul de procedură fiscală și de pct. 2.6.6. din Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui ANAF nr. 3392/2011.
Ca urmare, în mod nelegal pârâta nu a desființat decizia de impunere atacată și, de asemenea, în mod nelegal a emis decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente acestor obligații.
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost modificată și va anula adresa de soluționare a contestației și cele două decizii de impunere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și modificată de reclamanta S.C. R. S. S.R.L. cu sediul în Tg. M., ., jud. M., înregistrată la ORC sub nr. J-26-114-2003, CUI RO-_, prin reprezentant legal G. Rupi, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. având Cod de identificare fiscală_, cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3, jud. M., în calitate de succesoare a pârâtei inițiale.
Anulează adresa nr._/1156/19.02.2013, Decizia de impunere din oficiu nr._/06.11.2012 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4616/12.01.2013, toate emise de pârâtă și exonerează reclamanta de obligația de plată a sumelor stabilite prin aceste decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: A.M.A
Thred: 23.04.2014/H.L
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2434/2014. Tribunalul MUREŞ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 923/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
