Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 286/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 1869/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 286/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier J. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL prin SERVICIUL COMISARIATUL JUDEȚEAM M., cu sediul în Tg M., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.1582/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ 2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de data de 04 iulie 2014, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
P. sentința civilă nr. 1582/22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, s-a respins excepția nulității procesului verbal invocată de petenta ..S-a admis plângerea petentei ., formulată în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU-COMISARIATUL JUDEȚEAN M. și în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 15.07.2013 al Gărzii Naționale de Mediu-Comisariatul Județean M..
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză, înscrisurile de la f.64-66, declarațiile martorelor Ș. C. Ș. și C. M. (f.70, 71 din dosar), rezultă că petenta avea depozitate deșeurile pe categorii: hârtie, textile, plastic, deșeuri menajere, iar colectarea deșeurilor s-a făcut și se face pe categorii, conform legii și că agenții constatatori nu au verificat sacii în care erau depozitate pe categorii deșeurile, respectiv nu au desfăcut sacii în care erau depozitate deșeurile, ci doar au „pipăit” conținutul, bănuind doar că deșeurile sunt amestecate, întrucât la sala de croi deșeurile textile și cele din plastic cad alternativ, în același container, însă, ulterior, se selectează de către personalul societății petente.
Așa fiind, instanța constată că petenta a probat că fapta reținută în procesul verbal nu există și că a colectat separat deșeuri pe categorii, respectând dispozițiile art.14 al.1 din Legii Nr.21/2011 și în consecință, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal de contravenție.
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL.
Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt și probatoriul administrat în cauză, concluzionând în mod eronat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
P. întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat întemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta nu există.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
P. procesul verbal de contravenție . nr._ din 15.07.2013 al Comisariatului Județean M. al Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul General, petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda de 20.000 lei pentru contravenția prevăzută de art.14 al.1 sancționată de art. 61 al.1 lit. a) din Lg.nr.211/2011 reținându-se că la 8 iulie 2013, în urma controlului s-a constatat „depozitarea amestecată în circa 30 de saci a deșeurilor rezultate din activitate, și anume: textile, hârtie și materiale plastice, fapt ce contravine art.14 al.1 din Lg.nr.211/2011 privind regimul deșeurilor.
De asemenea echipa de comisari ai GNM – CJ M. a constatat depozitarea acelorași tipuri de deșeuri rezultate din activitate, și anume: textile, hârtie și material plastic în europubele destinate colectării deșeurilor menajere” (f.8 din dosar).
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, instanța constată că fapta nu a fost constată personal de agenții instrumentatori. Astfel, din declarațiile martorilor Ș. C. Ș. și C. M. rezultă că acești agenți nu au verificat sacii, ci doar au pipăit conținutul acestora, astfel încât nu se poate afirma cu certitudine realitatea situației de fapt astfel cum a fost menționată în procesul verbal. Mai mult, aceeași martori au arătat că petentul colecta și depozita deșeurile pe categorii, fiind astfel în acord cu prescripțiile legale.
De altfel, nici din conținutul procesului verbal nu se explică în ce mod au constatat agenții că petentul depozitează amestecat deșeurile rezultate din activitate sau ce depozitează în europubele.
În aceste condiții, tribunalul reține că nu se poate afirma că petentul a încălcat obligațiile prevăzute de art.14 al.1 și sancționate de art. 61 al.1 lit. a) din Lg.nr.211/2011.
Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de G. Națională de Mediu prin Comisariatul Jud.M., cu sediul în Tg M., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.1582/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 Iulie 2014
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Jud.fond C.P
Teh.H.J/4 ex./17.11.2014
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
