Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 632/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1253/323/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.632
Ședința publică din 19 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: S. C. - G.
Pe rol se află judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta Y. S.R.L. TÎRGU M.împotriva sentinței civile nr.179 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată că la data de 19.09.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către recurentă:
răspuns la întâmpinare, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Se constată că, prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța reține cererea de recurs spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.179 din 06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrnăveni, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta Y. SRL în contradictoriu cu intimata Garda Financiară M. împotriva procesului verbal de contravenție nr._/04.05.2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că persoana sancționată este societatea comercială și nu persoana fizică, astfel că procesul verbal nu trebuia să cuprindă datele personale ale acestuia, iar OUG 28/1999 nu prevede posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii, astfel că procesul verbal este legal încheiat. De asemenea, petenta nu a propus probe cu care să dovedească o stare de fapt contrară celei descrise în procesul verbal contestat, reprezentantul legal al petentei declarând că nu deține casă de marcat întrucât nu are posibilități materiale, iar sancțiunea este proporțională cu împrejurările comiterii faptei.
Împotriva sentinței a formulat recurs petenta, solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului, petenta a susținut că procesul verbal nu conține datele personale ale contravenientului, în lipsa acestora nu se poate dovedi că într-adevăr s-a comis fapta.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a invocat faptul că este exceptată de la utilizarea aparatului de marcat electronic, întrucât activitatea principală a petentei este „alte activități de curier (altele decât poșta națională) – 6412”, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare al societății, iar, potrivit art.2 lit.n din OUG 28/1999 exceptează de la prevederile art.1 alin.1 serviciile de poștă și curier.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304, art.3041 C.proc.civ., precum și ale art.34 alin.2 din OG 2/2001, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat, atât în plângerea formulată, cât și în motivele de recurs, că nu au fost consemnate datele personale ale contravenientului. Tribunalul reține că instanța de fond a considerat în mod corect că, întrucât contravenientul este persoană juridică, sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.6 din OG 2/2001, astfel că trebuiau consemnate datele de identificare ale societății petente, iar procesul verbal cuprinde aceste mențiuni. Mai mult, acesta conține și datele personale ale reprezentantului societății, Kardoș M. (domiciliu, . cărții de identitate, CNP), astfel că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa obligației petentei de a deține casă de marcat, întrucât are ca obiect de activitate servicii de curierat, tribunalul reține că, într-adevăr, potrivit art.2 lit.n din OUG 28/1999, se exceptează de la obligația de utilizare a casei de marcat furnizarea la domiciliul clientului a serviciilor de curier. Cu toate acestea, fapta constatată personal de comisarii Gărzii Financiare și necontestată de petentă a fost aceea de comercializare către diverse persoane fizice a unor mărfuri (sare, hârtie igienică) direct din autoutilitara încărcată cu aceste produse, fără a emite bonuri fiscale, societatea nefiind dotată cu casă de marcat fiscală. Din nota explicativă dată de reprezentantul societății, rezultă că acesta a recunoscut vânzarea mărfurilor respective, invocând, totodată, ca motiv pentru nedeținerea casei de marcat faptul că nu are posibilități.
Astfel, indiferent de obiectul de activitate indicat în certificatul de înmatriculare al societății, dacă, în fapt, aceasta prestează alte servicii și pentru care legea impune obligația deținerii casei de marcat și eliberării de bonuri fiscale, pentru aceste activități nu operează exceptarea prevăzută în textul legal menționat mai sus.
Față de aceste împrejurări, tribunalul mai apreciază, în deplin acord cu instanța de fond, și faptul că sancțiunea avertismentului nu ar corespunde gravității concrete a faptei, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, raportat, în primul rând, la perioada relativ îndelungată în care societatea nu a fost dotată cu casă de marcat.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiului legalității în stabilirea și sancționarea faptelor contravenționale și, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta .. TÎRGU M. (cu sediul în Tîrgu M., ., .), împotriva sentinței nr.179/2013 pronunțate de Judecătoria Târnăveni.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. C. P. M. R.
Fiind în concediu,
semnează președintele instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red./Tehnored.C.M.
2 ex/24.10.2014
Jud. primă instanță: D. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 171/2014.... | Refuz acordare drepturi veterani de război L nr.44/1994.... → |
|---|
