Obligaţia de a face. Sentința nr. 946/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 946/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 5128/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 946/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI DE SIGURANȚA ALIMENTELOR și DISPENSARUL S. VETERINAR ZAU DE CÂMPIE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de 18 februarie 2014, apoi pe data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
. DESFĂȘURAREA PROCESULUI.
A. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 octombrie 2013, reclamantul L. I. a chemat în judecată pârâții, solicitând: obligarea pârâților să efectueze lucrările administrative care se impun în vederea clarificării evidențelor pe care le au în administrare în ceea ce privește efectivul de animale(vite) proprietatea lui, evidență fără de care îi este imposibil să depună documentația pentru calcularea și încasarea subsecției legale ce se acordă pentru acest tip de activitate agricolă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că nu figurează în evidența electronică aferentă datei de 31 ianuarie 2013 cu 27 de vite cu un număr mult mai mic, astfel încât nu poate să întocmească și să depună documentația în vederea calculării și încasării subvențiilor acordate pentru creșterea vitelor. La data de 12 august 2013 s-a adresat ambilor părți, pe calea unor scrisori, solicitându-le clarificarea evidențelor însă nici până în prezent nu a primit vreun răspuns din partea lor.Solicită ca în ipoteza în care până la data de 31 octombrie 2013-data limită de depunere a dosarelor pentru încasarea subvenției pentru creșterea vitelor nu este clarificată evidența electronică a efectivului lui de capete de vită, pârâții să fie ținuți în solidar să acopere această daună pe care o va suferi la acea dată, respectiv să fie obligați să-i plătească suma reprezentând subvenția legală pentru toate vitele aflate în documentele de constatare depuse la dosarul acestei pârâte, pârâții să fie obligați la plata unei sume de câte 1.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
B. Poziția pârâtei.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a mai solicitat anularea cererii și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Dispensarului S. Veterinar Zau de Câmpie.
II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ȘI ÎNCADRAREA ÎN D. A SITUAȚIEI DE FAPT REȚINUTE. HOTĂRÂREA INSTANȚEI.
Reclamantul este proprietarul unei ferme de vite aflate pe raza orașului Luduș, astfel cum rezultă chiar din cererea acestuia. Reclamantul dorește clarificarea evidențelor în ceea ce privește efectivul de vite în vederea obținerii unor subvenții.
La data de 6.01.2014, reclamantul a formulat o cerere prin care a arătat că renunță la judecat cererii față de Dispensarului S. Veterinar Zau de Câmpie.
Art. 406 din codul de procedură civilă prevede următoarele reguli:
(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Instanța, având în vedere cererea formulată de reclamant și constatând împlinite condițiile mai sus menționate, va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii formulate față de Dispensarul S. Veterinar Zau de Câmpie.
În aceste condiții nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Instanța reține că în cauză nu se impune anularea cererii deoarece este descrisă atât situația de fapt cât și încadrarea în drept. Astfel, reclamantul dorește identificarea și înregistrarea animalelor din ferma proprie, potrivit OUG 113/2002.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva celuilalt pârât, instanța reține că la data de 12.08.2013, prin cererea aflată la fila 5, reclamantul a solicitat identificarea exploatațiilor în care se află înregistrate bovinele.
Potrivit art. 1 din OUG 113/2002 bovinele existente pe teritoriul României sunt supuse procesului de identificare și înregistrare
Potrivit art. 6 (11) proprietarii exploatațiilor nonprofesionale de bovine pot solicita, începând cu anul 2011, în scris, direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București să efectueze, direct sau prin intermediul organizațiilor profesionale ale crescătorilor de bovine, aprobate de către direcțiile respective, ai căror membri sunt, activitatea de identificare și înregistrare a animalelor din exploatațiile proprii.
Solicitarea prevăzută la alin. (11) atrage suportarea de către proprietari a costurilor aferente întregii activități de identificare și înregistrare a bovinelor, de înregistrare a mișcării și a evenimentelor intervenite cu privire la aceste animale și de corectare a erorilor.
Din precizările pârâtului, rezultă că în luna august 2013, adică la momentul formulării cererii la Direcție, s-a constatat lipsa oricărui animal din exploatația reclamantului.
De asemenea, reclamantul nu a produs nicio probă care să dovedească că deține în exploatare animale supuse înregistrării prevăzute de OUG 113/2002.
Cum refuzul pârâtului nu apare ca fiind nejustificat, instanța va respinge cererea față de ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. I.(CNP_) cu domiciliul în Luduș, ., ., jud.M., în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI DE SIGURANȚA ALIMENTELOR M. cu sediul în Tg M., ., jud.M..
Ia act de renunțarea reclamantului la judecată față de DISPENSARUL VETERINAR Z. DE CÂMPIE cu sediul în Zau de Câmpie, ., jud.M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I/11.06.2014
Listat H.J/12.06._ ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2751/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 171/2014.... → |
|---|
