Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 1177/323/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 670/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Judecător I. O.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta ., cu sediul în T., ., ., împotriva sentinței civile nr. 101/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosar nr._ .
Se constată depuse concluzii scrise din partea apelantei.
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 12.12.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 22.12.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.101 din 6 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul ANAF, impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 9 mai 2013 întocmit de Garda Financiară M..
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal atacat este legal si temeinic, petenta nereusind sa faca dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute in actul sactionator. S-a mai retinut ca agentul constatator a aplicat corect sanctiunile contraventionale, in limitele prevazute de lege si proportional cu gradul de pericol social al faptei.
Împotriva acestei sentințe petenta . a declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta susține că soluția primei instanțe este nelegală și critica modalitatea de apreciere a probelor efectuata de instanta de fond. Sustine ca nu se impunea inlaturarea probei testimoniale cu martora B. E., singura proba pe care apelanta petenta a reusit sa o administreze in cauza. Sustine ca declarația acestei martore se corboreaza cu celelalte inscrisuri si cu sustinerile petentei. Sustine ca a reusit sa probeze netemeinicia procesului-verbal de contraventie, aratand ca a dovedit ca suma gasita nu provenea din vanzari si nici nu apartinea petemtei, ci administratorului societatii, fiind bani personali ai acesteia, care sosise la punctul de lucru cu cateva minute inainte si ajuta la activitatea de vanzare, aranjare a marfii, servirea clientilor, etc. Arata ca administratoarea societatii nu avea obiceiul de a purta geanta, iar in momentul in care intra la punctul de lucru lasa portmoneul si cheile din mana pe tejgheaua de sub casa de marcat, fiind locul cel mai bine ferit si protejat. Apelanta arata ca intrucat administratoarea societatii nu era angajata ca si vanzatoare, sumele de bani cu care intra in magazin nu se inscriau in registrul special cu evidenta banilor salariatilor, astfel ca nu poate fi vorba de incidenta prevederilor art. 10 lit.b din OUG 28/1999.
Apelanta arata apoi ca mentinerea sanctiunii complementare privind suspendarea desfasurarii activitatii societatii atrage prejudicii imense constand in deteriorarea marfii, plata chiriilor foarte mari pentru spatiile inchiriate si duce in final, la insolventa si falimentul societatii apelantei petente.
Intimata petentă ANAF prin D. Brasov - AJFP M. (conform mandatului existent la filele 21,22 dosar apel) nu a formulat întâmpinare.
In vederea lamurii starii de fapt raportat la sustinerile si aparatile partilor, tribunalul a pus in vedere intimatei sa depuna la dosarul cauzei anexele la procesul-verbal atacat – anexa 1 (monetar) si anexa 2 ( raport de casa). Aceste inscrisuri se regasesc la filele 376 si 38 dosar apel).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate si in limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul –verbal de contravenție . nr._/05.09.2013 întocmit de Garda Financiară M., petentei apelante i s-a aplicat amenda în cuantum de 8000 lei pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.b și sancționată de art.11 lit.b din OUG 28/1999, pe motiv că la data de 5 sept 2013, în urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare s-a constatat că agentul economic a obtinut din vanzarea marfurilor in magazin pana la ora 10,45, suma de 374 lei, conform monetarului anexa 1 la procesul-verbal, insa a inregistrat doar suma de 69 lei (conform raportului ce constituie anexa 2 la procesul-verbal de contraventie).
Apelanta formuleaza critici sub aspectul modalitatii de apreciere a materialului probator efectuat de instanta de fond.
Aceste critici sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive.
Existența faptei descrisă în actul sancționator și constatată personal de agenții constatatori, este susținută de probele administrate în cauza – monetarul întocmit la data de 05.09.2013 (fila 37 dosar apel) și raportul privind sumele fiscalizate (fila 38 dosar apel).
De asemenea, din nota intocmita la data de 30 septembrie 2014 de echipa de control (fila 30 dosar apel), agentii constatatori au precizat ca in preajma casei de marcat s-a observat existenta unui portmoneu pe care administratoarea societatii incerca sa il ascunda. S-a mai precizat ca suma gasita de agentii constatatori in preajma casei de marcat si nefiscalizata, nu era inregistrata in registrul de casa si nici nu s-au prezentat alte documente legale cum ar fi dispozitii de plata, monetar din ziua precedenta. De asemenea, in aliniatul trei echipa de control precizeaza ca acei bani au fost gasiti in tejghea – raft.
Tribunalul mai are in vedere ca monetarul a fost intocmit in prezenta lucratorului comercial Bereczi E., care a si semnat anexa 1 acest inscris (fila 37).
Cu toate acestea, aspectele de fapt invocate in plangere se contureaza pentru prima oara, in declaratia de martor data in prima instanta de acest lucrator comercial - abia in instanta martora a precizat ca acel portmoneu apartinea de fapt administratoarei societatii.
Petenta nu ofera nicio explicatie rezonabila a motivului pentru care la momentul controlului nu s-au specificat in fata echipei de control, aspectele de fapt invocate de apelanta.
In aceste conditii si retinand calitatea de angajat a martorei la societatea apelanta, tribunalul retine ca fiind corecta analiza acestei probe testimoniale, efectuata de judecatorul de fond.
Cu privire la individualizarea sancțiunii principale, tribunalul apreciază că sactiunea aplicata respecta criteriul proportionalitatii.
În speță, la momentul controlului, efectuat la orele 10,45, suma nefiscalizată reprezenta un procent mult peste 50% din încasările acelei dimineti.
De asemenea, urmarea produsă prin nefiscalizarea unei sume obținută din comercializarea de bunuri cu amănuntul către populație are efecte negative pe plan fiscal cu privire la obligațiile datorate de petentă la bugetul de stat. Natura acestei contravenții denotă un grad de pericol social ridicat, cuantumul efectiv al sumei în discuție neconstituindu-se într-un motiv de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale în avertisment.
Tribunalul mai are in vedere ca sancțiunea de 8000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție este minimul special prevăzut de legiuitor în at.11 alin.1 lit.b din OG 28/1999 pentru acest gen de contravenții.
Sustinerile apelantei referitoare la situatia societatii nu pot justifica o inlaturare a sancțiunii complementare a suspendării activității.
Tribunalul are în vedere că legiuitorul a prevăzut expres aplicarea și a unei sancțiuni complementare – conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999 „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”.
Din conținutul acestui text legal rezultă că legiuitorul a impus imperativ și sancțiunea complementară care operează de drept, ori de câte ori se constată întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale mai sus amintite.
Tribunalul constată astfel că prin dispozițiile art.14 alin.2 din OUG 28/1999, cu referire la fapta contravențională prevăzută de art.10 lit.b, legiuitorul a stabilit în termeni neechivoci inclusiv durata acestei sancțiuni complementare (3 luni), această formulare fiind de natură să excludă exercitarea unui drept de apreciere al judecătorului. Judecătorul este ținut să aplice textul de lege și să dea eficiență voinței legiuitorului.
Prevederile OG 2/2001 stabilesc într-adevăr, cu caracter de principiu că sancțiunile se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, existând așadar o marjă de apreciere atât pentru agentul constatator cât și pentru instanță, de natură să determine o corectă individualizare a sancțiunilor concret aplicate.
În cazuri derogatorii legiuitorul a intervenit imperativ, iar la momentul la care a incriminat anumite fapte contravenționale, în aprecierea gradului de pericol social abstract, a decis asupra sancțiunilor aplicabile.
În acest sens sunt și dispozițiile legale analizate în prezenta cauză, legiuitorul impunând aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, pe considerente ce țin de gradul de pericol social abstract, apreciat ca atare la momentul incriminării contravenției și care nu face obiectul aprecierii instanțelor judecătorești.
Sancțiunea complementară raportat la actul normativ care o instituie este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că sancțiunea aplicată este precis și concret raportată la un anumit tip de contravenții – respectiv cele incriminate de art. 10 litera b din OUG 28/1999 nefiind așadar o sancțiune automat aplicată oricărui tip de contravenții și indiferent de valoarea socială protejată.
Raportat la valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestui tip de contravenții, măsura are caracter rezonabil în condițiile în care este esențialmente temporară.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedura civila, tribunalul va respinge apelul declarant de petenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta ., cu sediul în T., ., ., împotriva sentinței civile nr. 101/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, M. R. | Judecător, I. O. Fiind plecată din instanță semnează Președintele completului doamna judecător M. R. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: Thred: I.O
Listat: 12.01.2015/H.L
4 ex. jud. fond: V. T.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1531/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 465/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
