Despăgubire. Sentința nr. 1531/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1531/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 9394/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1531/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ „T. G.” cu sediul în Reghin, ..16 jud. M., prin reprezentant T. G., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 martie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 04 aprilie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20 decembrie 2012 sub nr._, reclamantul Întreprinderea Individuală „T. G.” reprezentată prin T. G. solicită ca în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (succesor legal al pârâtei inițiale DGFP M.), să se dispună anularea deciziei nr.171/28.08.2012 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere nr. 381.2/29.02.2012.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin adresa nr.1074 din 3 mai 2012 emisă în dosarul de executare nr. PF 54 i s-a adus la cunoștință faptul că pârâta a luat măsura indisponibilizării sumelor existente precum și a celor viitoare, pentru recuperarea creanței fiscale în sumă de 25.456 lei (TVA și obligații accesorii aferente). Reclamantul susține că decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată este nelegală întrucât nu a făcut nicio declarație prin care să își exprime acordul de voință ca plătitor de TVA. Reclamantul mai arată că a contestat decizia de impunere la organul emitent, care nu a soluționat-o în termenul legal. Cu privire la obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere contestată reclamantul invocă următoarele: la înființarea întreprinderii individuale nu s-a declarat plătitor de TVA; nu a depus la organul fiscal vreo cerere pentru a fi declarat plătitor de TVA; nu a ridicat de la organul fiscal certificatul RO; pe certificatul de înregistrare în Registrul Comerțului nu figurează nici un atribut fiscal; reclamantul nu a facturat marfă cu TVA și nici nu a recuperat vreodată TVA; toate declarațiile fiscale au fost date pe formularul 392B – neplătitor de TVA și nu 392A; toate facturile emise nu cuprind atributul fiscal RO și pe fiecare factură emisă reclamantul a specificat „nu se calculează TVA deoarece nu suntem plătitori de TVA”; la începutul lunii mai 2010 când s-a prezentat la AFP Reghin cu documentele firmei pentru verificare și impozitarea venitului pe anul 2009 nu a fost atenționat că ar fi în neregulă cu plata TVA; în vara anului 2010 reclamantul a primit o atenționare din partea AFP Reghin referitoare la plata TVA, la care a trimis răspunsul nr._/10.08.2010 prin care a explicat că nu este plătitor de TVA.
Reclamantul mai arată că în perioada derulării inspecției fiscale au fost studiate toate documentele și niciun înscris nu dovedește că ar fi plătitor de TVA, arătând că toată această confuzie a apărut pe un singur formular din data de 25 martie 2009 în care apare marcat cu X într-un pătrat care se referă la TVA. Reclamantul susține că acel marcaj nu îi aparține și arată că nici data scrisă mai jos 25 martie 2009 nu îi aparține.
Reclamantul arată că la data de 28 august 2012 i s-a comunicat de AFP Reghin Decizia privind anularea din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA potrivit art.153 alin.9 lit.d din Codul fiscal.
Reclamantul a anexat la cerere în copie, decizia nr.171 din 28.08.2012, adresa nr._/2010 amintită în motivarea acțiunii, decizia privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, contestația administrativă, certificatul de înregistrare fiscală, extras din raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere contestată (filele 4-26 dosar).
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2014, reclamantul a depus la dosar un set de facturi fiscale și declarații fiscale, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 49-120 dosar).
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pârâta a depus la dosarul instanței cu adresa nr.962/08.01.2014 înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate (filele 121-165 dosar).
Instanța a dispus ca pârâta să depună la dosarul cauzei și certificatul de înregistrare în scopuri de TVA și codul de înregistrare a activității reclamantului ca plătitor de TVA (fila 78).
Pârâta nu a depus aceste înscrisuri și a explicat situația înregistrării în scopuri de TVA a reclamantului în adresa nr.8730/20.03.2014 (fila 181 dosar) și apoi în adresa nr.7820/11.03.2014 (fila 186).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.381.2 din 29.02.2012 (filele 129-132 dosar), s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare constând în TVA în sumă de 20.700 lei aferente perioadei 01.04._11 și accesorii în sumă de 4756 lei aferente perioadei 25.07._12, reținând-se că acestea au fost stabilite în baza documentelor puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală de către contribuabil și a informațiilor furnizate de AFP Reghin unde contribuabilul este luat în evidență ca plătitor de TVA în baza art.152 alin.3 din Codul fiscal și s-a înregistrat ca plătitor de TVA încă de la înființare în baza art.153 alin.1 lit.c din Codul fiscal. Sa reținut că, cu toate acestea, contribuabilul nu a colectat și nu a dedus TVA pentru operațiunile economice efectuate, susținând potrivit notei explicative dată în acest sens, că nu este plătitor de TVA și că a fost înregistrat ca plătitor de TVA din greșeală.
La baza deciziei de impunere stau constatările fiscale cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr.381/22.02.2012 (filele 133 și urm.).
Reclamantul a contestat decizia de impunere, contestația fiind respinsă prin decizia nr.171 din 28.08.2012 emisă de pârâtă (filele 5-8 dosar).
În cuprinsul deciziei de soluționare a contestației este redat modul de determinare a veniturilor realizate de reclamant în baza facturilor emise, redate în anexa 5 la raportul de inspecție fiscală, precum și modul de calcul al obligațiilor fiscale suplimentare constând în TVA și în obligațiile accesorii aferente.
Cu privire la susținerile reclamantului, în decizia nr.171/2012 s-a reținut că potrivit formularului anexa 1 la raportul de inspecție fiscală, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului nr._/25.03.2009 rezultă că reclamantul a solicitat înregistrarea în scopuri de TVA. Atribuirea calității de plătitor de TVA s-a realizat odată cu înregistrarea contribuabilului la Oficiul Registrului Comerțului M.. Se face referire la art.156 ind.2, art.158 alin.1 din codul fiscal și se reține că reclamantul nu a depus în termen declarațiile de impozite, taxe și contribuții (conform notificării nedepunere declarații nr.5371/ 05.02.2010). S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut niciun demers pentru a solicita scoaterea din evidența de plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în condițiile în care cifra de afaceri realizată în anul precedent era inferioară plafonului de scutire, respectiv 119.000 lei. S-a mai reținut că reclamantul avea obligația de a solicita eliberarea certificatului de înregistrare în scopuri de TVA conform art.1 din Ordinul Președintelui ANAF nr.3/2007.
Instanța apreciază neîntemeiate argumentele reținute de pârâtă în soluționarea contestației administrative, pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art.7 din OG 92/2003, în exercitarea rolului activ organul fiscal este îndreptățit, dar are și obligația de a examina obiectiv starea de fapt în vederea determinării corecte a situației fiscale a contribuabilului.
În speță, reclamantul a dovedit cu facturile fiscale și declarațiile depuse la dosarul cauzei, că s-a comportat ca o persoană care nu este plătitor de TVA - pe facturile fiscale a menționat că nu este plătitor de TVA (filele 61 și urm.); declarațiile fiscale (filele 52 și urm.) nu cuprind prefixul „RO” conform art.154 din Codul fiscal și a și precizat în nota explicativă dată cu ocazia inspecției fiscale (anexa 3 la raportul de inspecție fiscală, fila 162 dosar) că a optat pentru a nu fi plătitor de TVA.
Cu privire la declarația nr._/25 martie 2009 depusă de reclamant la Oficiul Registrului Comerțului (anexa 1 la raportul de inspecție fiscală, fila 165 dosar), raportat la care pârâta a reținut opțiunea manifestată de reclamant de a se înregistra ca plătitor de TVA, instanța constată că într-adevăr la prima rubrică (pct.1 – „Date privind vectorul fiscal”) este bifată căsuța din dreptul „Taxa pe valoarea adăugată”.
Instanța constată însă că reclamantul nu a completat niciuna din celelalte rubrici privitoare la vectorul fiscal – în speță opțiunea pentru aplicarea regimului normal de TVA deși cifra de afaceri estimată este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art.152 alin.1 din Codul fiscal.
În plus, reclamantul nu a depus decont de taxă conform art.156 ind.2 din Codul fiscal, ci formularul 392B (fila 49) care se completează de persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA conform art.153 din Codul fiscal.
Este evident așadar că acea bifare a căsuței de la punctul 1 amintită mai sus a fost realizată dintr-o eroare, nefiind urmată de completarea celorlalte date referitoare la opțiunea concretă a aplicare a regimului de taxă pe valoare adăugată.
Potrivit prevederilor art.7 alin.3 din OG 92/2003 „Organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul”, această îndrumare putându-se realiza la nivel local (pct. 7.3 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală).
Din întregul material probator administrat în prezenta cauză (înscrisurile depuse de reclamant și cele depuse de pârât) reiese că, cu toate că reclamantul a depus declarația 392B și declarațiile de venit fără prefixul „RO”, pârâta nu a exercitat rol activ în a clarifica situația fiscală a reclamantului, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a solicitat eliberarea certificatului de înregistrare în scopuri de TVA și bineînțeles nu s-a prezentat pentru ridicarea unui asemenea certificat.
Pentru aceste motive nu pot fi avute în vedere argumentele pârâtului redate în decizia de soluționare a contestației – că reclamantul trebuia să facă demersuri și să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA.
Eroarea intervenită la momentul completării declarației nr._/25 martie 2009 depusă de reclamant la Oficiul Registrului Comerțului (fila 165 dosar) reiese și din împrejurarea că ulterior, pârâta a emis o decizie de anulare din oficiu, a înregistrării reclamantului în scopuri de TVA ( fila și explicațiile redate de pârât în adresa nr.8730/2014 – fila 181 și în adresa nr.7820/2014 – fila 186).
Față de toate aceste considerente instanța apreciază nelegală decizia nr. 171 din 28.08.2012 emisă de pârât în soluționarea contestației administrative. Este nelegală și decizia de impunere contestată întrucât pentru motivele prezentate mai sus, reclamantul nu este plătitor de TVA.
Pe cale de consecință instanța admite prezenta acțiune în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant Intreprinderea Individuală „T. G.” cu sediul în Reghin, ..16, jud.M., prin reprezentant T. G., în contradictoriu cu pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul procesual ales în Tg.M., ..1-3, județul M., având următoarele date de identificare fiscală: CUI4317495, cont deschis la Trezoreria B. RO75TREZ__ ;
Anulează Decizia nr.171 din 28.08.2012 emisă de pârâtă în soluționarea contestației;
Anulează decizia de impunere nr.381.2/29.02.2012 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședință publică azi, 04 aprilie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 08 Aprilie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 29.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 90/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 670/2014.... → |
|---|
