Pretentii. Sentința nr. 567/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 567/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 624/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.567/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. A.- F. cu domiciliul ales la av. P. A. cu sediul în B., ..4, ., ., Județul O. și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina, ., Județul O. și Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, . A, nr.294, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. A. pentru reclamant, lipsă pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat P. A. pentru reclamant depune la dosar chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și potrivit art. 238 alin.1 Noul cod de procedură civilă pune în discuție estimarea duratei procesului.
Avocat P. A. pentru reclamant estimează că dosarul este în stare de judecată.
Instanța constată că nu se mai impune estimarea duratei procesului având în vedere că această cauză se află în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acțiunii.
Avocat P. A. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1641 lei reprezentând taxa pe poluare și dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul P. A.- F., a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeana a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ-fiscal nr._ din 27.04.2009 emis de A.J.F.P. O.;, obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitată de mine, în cuantum de 1.641 lei, taxă prelevată ilegal; obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, calculată de la data plătii si până la data restituirii efective; obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că la data de 19.11.2008 a cumpărat un autovehicul marca Ford, tipul Escort, . WFOAXXGCAARS09797. Pentru a-l înmatricula a fost nevoit să achit taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 1.641 lei, conform legii, fiindu-mi eliberată în acest sens chitanța ., nr._ din data de 27.04.2009, la Trezoreria Orașului Slatina.
Taxa percepută este ilegală în raport de dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul CE și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană (în special hotărârile din 5 octombrie 2006, Nadasdi și N. și respectiv din 18 ianuarie 2007, BrzezinsM).
Pentru a justifica solicitarea, trebuie să se aducă în atenția instanței incompatibilitatea dintre reglementarea națională (art. 2141 - 2143 C. fisc.) și reglementarea comunitară (art. 90 par. 1 din Tratatul CE - "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"), pentru cel puțin următoarele motive:
1.Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ("taxa de primă înmatriculare") prevăzută de art. 2141 - 2143 C.fisc. este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene . în același sens s-a pronunțat recent și Curtea de Justiție Europeană, în cauze contra Ungariei (Nadasdi și N., hotărârea din 05.10.2006) și Poloniei (Brzezinski, hotărârea din 18.01.2007), iar Comisia Europeană a atenționat România la data de 21.03.2007 că această taxă este ilegală.
După cum a precizat adeseori Curtea de Justiție Europeană, "statele membre trebuie să își exercite competența fiscală cu respectarea dreptului comunitar". Această obligație revine atât autorității legiuitoare, cât și organelor fiscale și instanțelor judecătorești.
În cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar, cât și de cel național, se pune problema prevalentei uneia dintre categoriile de norme care intră în coliziune.
Pentru asigurarea aplicării și valabilității unitare a dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene, este de importanță vitală aplicarea dreptului comunitar cu prioritate față de dreptul național.
Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar (în speță, art. 90 par. 1 din Tratatul CE) față de dreptul național (în speță, art. 2141 - 2143 C.fisc), în hotărârea C. c. ENEL din 1964. Ulterior, în cadrul afacerii Internaționale Handelsgesellschaft, Curtea a accentuat acest principiu și a indicat că în fața dreptului comunitar nu beneficiază de prioritate nici măcar normele de drept constituțional naționale.
După cum s-a indicat în literatura de specialitate, cea mai gravă problemă juridică pe care o generează taxa de primă înmatriculare, în cazul autoturismelor care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, este încălcarea dreptului comunitar. Astfel, din jurisprudența Curții de Justiție Europene se impune cu forța evidenței o concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența accizei (taxei) sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene; problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate ori protejarea producției interne, în contradicție cu revederile art. 90 din Tratatul CE.
Curtea de Justiție Europeană a repudiat o . taxe similare in baza următoarelor considerente:
- în cazul autoturismului deja înmatriculat în România, în timp valoarea de piață a acestuia scade; scade de asemenea și valoarea reziduală a „taxei de înmatriculare", astfel încât la revânzarea autoturismului primul cumpărător recuperează doar o parte din investiția inițială și implicit doar o parte din acciza suportată;
- în cazul autoturismului importat dintr-un alt stat membru, deși acesta are aceleași caracteristici și deci același preț de piață, acciza („taxa de primă înmatriculare") datorată este triplă față de valoarea reziduală inclusă în prețul de vânzare al autoturismului aflat deja pe piața românească.
In esență, acestea au fost și argumentele pe baza cărora Comisia Europeană a declanșat o acțiune în constatarea încălcării obligațiilor asumate de România prin ratificarea tratatelor comunitare.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., privind organizarea si funcționarea ANAF, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii formulata de către reclamant, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii se arată că prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat obligarea AJFP O. la restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme in cuantum de 1641 lei reprezentând taxa de poluare reactualizata la data plații efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Această taxă nu contravine normelor comunității europene cum greșit afirmă reclamantul, ci dimpotrivă asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Astfel, OUG 50/2008 stabilește "cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 4 din OUG 50/2008:" Obligația de plată intervine:
a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b)la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 9".
De asemenea, consideră ca neîntemeiată susținerea reclamantului că taxa pe poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare în materie, întrucât, pe de o parte dispozițiile legale interne ce reglementau această taxă - OUG 50/2008 - erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu impună achitarea acesteia, iar pe de alta parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect, astfel încât Statul Român să fie obligat să restituie această taxă.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148 precizăm următoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, „Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor".
Totodată, precizează faptul că art. 148 alin. 2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În ceea ce privește prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant precizăm:
Incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare se aplica la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a mai fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de poluare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 50/2008, acesta obligație (taxă) intervenind „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
în același sens, menționăm că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratat la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul sus menționat, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. în susținerea acestui punct de vedere invocăm (astfel cum am precizat) și prevederile art. 33 din Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: „Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționăm că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
De asemenea, precizăm că principiul „poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizăm, de asemenea, că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (dintre care menționăm Ungaria, Danemarca, G., Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult prin decizia 1178/17.09.2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp art 4 din OUG 50/2008 precum și a ordonanței de urgență in ansamblul său
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, urmând să fie admisă.
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Ford, tipul Escort, . WFOAXXGCAARS09797, iar pentru a-l înmatricula in România a achitat suma de 1.641 lei, cu chitanța ., nr._ din data de 27.04.2009, la Trezoreria Municipiului Slatina
Instanța constată că, anterior formulării prezentei cereri, reclamantul s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pe poluare, care nu a fost soluționată favorabil. OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară. Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă pe poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 – 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art. 110 din Tratatul CEE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Se reține că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c.Statul Român.
În consecință, se constată că în mod nelegal s-a impus plata taxei pe poluare și având în vedere art. 110 din Tratatul Comunității Europene, urmează ca acțiunea reclamantului să fie admisă și să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 1641 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, se apreciază că și aceasta este întemeiată, jurisprudența CJE stabilind că în situația în care un stat membru al Uniunii Europene a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabili având dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă, din acest drept decurgând și principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
În același sens, în cauza C-565/11, M. I. împotriva A.F.P. Sibiu, A.F. Mediu, Curtea declarând că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii calculată de la data achitării taxei și nu de la data formulării cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, impunându-se astfel schimbarea practicii instanței, schimbare determinată de pronunțarea acestei hotărâri a CJE.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul P. A.- F., CNP_, cu domiciliul ales la av. P. A. cu sediul în B., ..4, ., ., Județul O., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1641 lei reprezentând taxa pe poluare și dobânda fiscală calculată conform art.124 C.pr.fiscală până la data efectuării plății.
Obligă pârâtele să achite reclamantului suma de 565 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Mai 2014.
Președinte, I. S. O. | ||
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored. BA
Ex. 5
23.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 563/2014. Tribunalul OLT | Anulare act administrativ. Sentința nr. 274/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
