Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 237/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3615/104/2013
Dosar nr._ - contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 237/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Grefier D. M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta L. A. cu domiciliul în Slatina, ..21, ., ., județul O. și pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic B. D. pentru pârâtă, lipsă reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, în temeiul art. 95 din Codul de procedură civilă, constată că Tribunalul O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal are competența generală, materială și teritorială să judece pricina și, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic B. D. având cuvântul, în sensul motivelor expuse pe larg în întâmpinare, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.276 din 03.07.2013 emisă de pârâtă.
După strigarea cauzei se prezintă avocat M. D. substituient al d-nei avocat M. Gornoviceanu și depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L. A. a formulat cerere de anulare a deciziei nr.276 din data de 03.07.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice O..
În motivare, reclamanta arată că a fost trimisă în judecată de către DIICOT – Serviciul Teritorial C. pentru constituire sau aderare la grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.7 din Legea nr.39/2003 și abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiune prev. și ped.de art. 248 rap. la art.248 ind.1 cod penal, infracțiuni ce se încadrează în ipoteza reglementată de art. 94 lit.m) din Legea nr.188/1999 R.
Astfel, având în vedere cele precizate, Direcția G. a Finanțelor Publice O., prin decizia a cărei anulare se solicită, a constatat suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantei din funcția publică de execuție, de consilier
clasa I, grad profesional superior gradația 5, conform art. 94 al.1 lit.m) din Legea nr.188/1999 R, ca urmare a măsurii de trimitere în judecată până la pronunțarea unei soluții definitive.
Reclamanta solicită admiterea cererii și anularea deciziei atacate motivat de faptul că, la data când s-a luat măsura suspendării de drept a raportului de serviciu, se afla în concediu medical, ori art. 36 din Legea 188/1999 R, interzice schimbarea sau modificarea raporturilor de muncă în intervalul de timp în care salariatul se află și în concediu medical.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.188/1999 R.
Au fost depuse la dosar, în copie, decizia nr.276 din data de 03.07.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice O. și certificat de concediu medical.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
Având în vedere schimbările organizatorice în cadrul structurilor teritoriale ale ANAF, în baza art.3 art.13.alin.1 și art. 23 din HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, a art.10 alin.1 și alin.2 și art.11 alin.3 din OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF și a Ordinului ANAF nr.1500/01.08.2013, AJFP O. solicită să se dispună conceptarea în cauză în calitate de pârâtă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. care a preluat prin fuziune prin absorbție fosta Direcție G. a Finanțelor Publice O. și astfel se subrogă în drepturile și calitatea procesuală a acesteia, urmând a fi reprezentată în instanță de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice O..
Precizează pârâta că la emiterea deciziei de suspendare de drept, instituția a avut în vedere dispozițiile art. 86 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare care prevăd că (2) În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit.h) persoana care are competența legală de numire în funcția publică dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține, iar potrivit 94 al.1 lit.m) din același act normativ (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații…m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit.h)’’.
Infracțiunile prevăzute la art. 54 lit.h) din Legea 188/1999 sunt: Infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție.
Arată pârâta că prin adresa Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial C. nr.174/P/2011 din 27.06.2013 înregistrată la Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului O. sub nr._/02.07.2013 i s-a înaintat, în copie, rechizitoriul nr.174/D/2011 din 14.06.2013 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a reclamantei L.
A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, faptă prev. și ped.de art.7 din Legea 39/2003 și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, prev. de art.248 cp. raportat la art. 248 ind.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a din codul penal.
Precizează pârâta că infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată reclamanta, abuz în serviciu contra intereselor publice, se încadrează între infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul prevăzute de codul penal la art. 246-258.
De asemenea, pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrat dosarul penal nr._ având ca obiect inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup, fiind trimiși în judecată mai mulți funcționari public din cadrul DGFP O., printre care și reclamanta, astfel încât, pârâta consideră că în mod corect a fost emisă decizia de suspendare a raportului de serviciu.
Referitor la solicitarea reclamantei de anulare a deciziei atacate motivat de faptul că la data când s-a luat măsura suspendării de drept a raportului de serviciu se afla în concediu medical, pârâta precizează că acest aspect nu are nicio relevanță în cauză, având în vedere că acest concediu medical a fost înregistrat la sediul instituției la data de 10 iunie 2013, iar decizia nr.276 de constatare a suspendării raportului de serviciu a fost emisă în data de 03.07.2013.
Învederează pârâta că reclamanta a solicitat în cadrul dosarului nr._, suspendarea executării actului administrativ, respectiv a deciziei nr.276 din 03.07.2013, ce a fost soluționată de Tribunalul O. prin sentința nr.2397 din 04.09.2013 prin care a fost respinsă cererea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 cod procedură civilă.
Au fost depuse la dosar, în copie, adresa nr. CV 5394 din 01.10.2013 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., sentința nr.2397 din 04.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, Rechizitoriul din dosarul 174D/P/2011.
Reclamanta a depus la dosar precizare la acțiunea introductivă, solicitând instanței să se dispună admiterea cererii așa cum a fost precizată, în sensul anulării deciziei nr. 267 din 03.07.2013 de constatare a suspendării raportului de serviciu.
În fapt, se arată că la data de 03.07.2013 a fost întocmită decizia nr.276 de către DGFP O. prin care în temeiul art. 86 alin.(2) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, coroborat cu art. 94 al.(1) lit.m din același act normativ, s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu din funcția publică de execuție de consilier clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa 59 de salarizare.
Suspendarea de drept a fost constatată ca urmare a măsurii de trimitere în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – ST C. și operează până la pronunțarea de către instanțe a unei soluții definitive.
Sub aspectul nelegalității, reclamanta înțelege să invoce prevederile legii speciale în care există dispoziții speciale ce fac diferențieri între funcția publică și raportul de serviciu.
În considerarea art.86 alin.(2) din Legea 188/1999, temei al constatării suspendării de drept, reclamanta arată că se poate observa trimiterea la suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține, iar din cuprinsul prevederilor art. 94 alin.(1) lit.m din Legea 188/1999 rezultă că se află în prezența unei suspendări de drept a raportului de serviciu.
Coroborarea celor două prevederi, așa cum au fost invocate în decizia de suspendare, argumentează teza conform căreia temeiul motivării nu justifică, în drept, sancțiunea, deci există vădite nelegalități.
Precizează reclamanta că niciuna dintre atribuțiile directorului executiv nu prevede posibilitatea, abilitatea legală, deci competența acestuia de a dispune suspendarea raportului de serviciu, în conformitate cu art. 36 alin.(2) din Legea 188/1999, acesta poate, eventual, să dispună suspendarea din funcția publică.
Mai mult lipsa unei prevederi în cuprinsul dispozițiilor art. 94 cu privire la actul administrativ, care să constate suspendarea de drept sau chiar a unuia care să cuprindă această dispoziție, conduce la existența unei decizii neprevăzută în lege și care face trimitere la o situație nestipulată.
Prevederile legale ce statuează posibilitatea de a ocupa o funcție publică, sub forma condițiilor, fac trimitere la existența unei hotărâri de condamnare ce ar atrage incompatibilitatea, însă acestea nu vizează aspectele la care s-a înțeles să se facă trimitere în decizia de constatare a suspendării și pe cale de consecință nu pot constitui temei de drept în susținerea juridică a acesteia.
Consideră reclamanta că drepturile sale sunt grav încălcate, având consecințe negative și privative din punct de vedere al drepturilor salariale și a dreptului de a desfășura activități profesionale.
Astfel, dreptul la muncă este un drept fundamental, însă nu mai poate fi un drept garantat în condițiile în care se face o asimilare a funcției publice cu raporturile de serviciu, în accepțiunea în care, funcția publică reprezintă ansamblul de atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația centrală și locală.
Raporturile de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată, în baza actului administrativ de numire, iar funcția publică poate fi exercitată pe perioadă determinată. Suspendarea acestora trebuie să fie prevăzută expres și pe cale de consecință, intervine exclusiv, în aceste situații, nu prin analogie sau interpretare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.276 din data de 03.07.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice O..
Prin decizia menționată s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei din funcția publică de execuție de consilier clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa 59 de salarizare în cadrul activității de inspecție fiscală – Serviciul inspecție fiscală persoane juridice 5, conform art. 94 al.1 lit.m din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a măsurii de trimitere în judecată,
măsură dispusă prin Rechizitoriul nr.174D/P/2011 din data de 14.06.2013 al Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C., până la pronunțarea de către instanță a unei soluții definitive.
La art.2 din decizie s-a menționat că măsura intră în vigoare la data încetării incapacității temporare de muncă a reclamantei L. A..
Se reține din cuprinsul deciziei că instituția intimată a avut în vedere prevederile art. 86 al.2 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2) cu modificările și completările ulterioare, care prevede că, în cazul în care funcționatul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține, precum și prevederile art. 94 al.1 lit.m din Legea 188/1999 care prevede că, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații; …m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit.h).
Infracțiunile prevăzute la art.54 lit.h din Legea 188/1999 sunt: infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție.
Așa cum rezultă din Rechizitoriul întocmit în dosarul nr.174D/P/2011 din data de 14.06.2013 de către Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a reclamantei în cauza de față, L. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art.7 din Legea 39/2003 și abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, faptă prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 ind.1 cu aplicare art.41 al.2 din codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a) din codul penal.
Infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată reclamanta, abuz în serviciu contra intereselor publice, se încadrează între infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul prevăzute de codul penal la art. 246-258 .
S-a reținut de către intimată că pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrat dosarul penal nr._, având ca obiect inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup, fiind trimiși în judecată mai mulți funcționari publici din cadrul DGFP O., printre care și reclamanta.
Criticile reclamantei cu privire la faptul că decizia contestată în cauza de față a fost emisă în perioada în care aceasta se afla în concediu medical, nu sunt de natură să conducă la anularea actului administrativ, având în vedere că art.2 din decizia menționată prevede faptul că actul intră în vigoare la data încetării incapacității temporare de muncă a reclamantei, fiind respectate prevederile art.36 din Legea 188/1999 R(2).
De asemenea, susținerile reclamantei din precizarea la acțiune, în sensul că niciuna dintre atribuțiile directorului executiv nu prevede abilitatea legală, deci competența acestuia de a dispune suspendarea raportului de serviciu, acesta având numai posibilitatea de a dispune suspendarea din funcția publică, sunt neîntemeiate,
având în vedere că prin decizia contestată s-a constatat intervenită suspendarea de drept a raportului de serviciu, punându-se în aplicare dispozițiile legale cu caracter imperativ prevăzute la art. 86 al.2 și art. 94 al.1 lit.m), ca urmare a măsurii de trimitere în judecată pentru una dintre infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul prevăzute la art. 246-258 cod penal, fiind incidente prevederile art.54 lit.h) din Legea 188/1999, în decizia contestată fiind prevăzută și data până la care operează suspendarea, respectiv până la pronunțarea de către instanță a unei soluții definitive.
Constatând că decizia emisă de directorul executiv al instituției intimate, respectă condițiile de legalitate, urmează ca în baza art.1 și 18 din Legea 554/2004, contestația reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta L. A. cu domiciliul în Slatina, ..21, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O.,ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | ||
Grefier, D. M. Ș. |
Red.N.Fl.O.M/SM
Ex.4/28.03.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 385/2014.... → |
|---|
