Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 917/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 917/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3432/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 917/CA
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant S.C. D T. RO S.R.L. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SIBIU PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., pârât S. F. ORĂȘENESC AVRIG, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 07.04.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
1.1 Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2013, reclamanta S.C. D T. RO S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., S. F. Orășenesc Avrig și cu Administrația F. pentru Mediu ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea actului administrativ, respectiv Decizia de calcul nr. 199 din data de 10.06.2013;
- obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.809 lei, reprezentând contravaloarea timbrului de mediu;
- obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, în cuantumul prevăzut de art.124 Cod procedură fiscală, asupra sumei premenționate, de la data perceperii, 10.06.2013 și până la momentul restituirii ei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
1.2 Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii cu privire la autoritatea administrativ fiscală apreciind că, în calitate de simplu încasator nu poate fi obligat la plata acestei sume, obligația revenind beneficiarului acesteia, respectiv pârâta de rang 2.
1.2.1 În ceea ce privește obiectul cererii pârâta a arătat că, dispozițiile O.G. nr.9/2013 nu contravin prevederilor art.110 alin.(1) T.F.U.E., fiind înlăturată discriminarea indirectă pe care o invocă reclamantul.
1.3 Pârâta Administrația F. pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de jurisprudența care stipulează că, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență nr. 9/2013, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se va respinge ca inadmisibilă iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
2. C. juridic
2.1 Reclamantul a invocat prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) ale Legii nr.554/2004 raportat la art. 148 alin. (2) din Constituție și art. 110 TFUE.
2.2 Pârâta a invocat prevederile art.205 și următoarele Cod procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, modificată, O.G. nr.9/2013.
3. Argumentele părților
3.1 Reclamantul a arătat în esență că, a achiziționat un autoturism, second hand, marca DAF tipul TE105XF din Germania, pentru care i s-a impus, în vederea primei înmatriculării interne a autoturismului achiziționat intracomunitar, achitarea timbrului de mediu, pretins exigibil în temeiul O.U.G.nr.9/2013, discriminatoriu în raport de dispozițiile art.6 din T.F.U.E. și art.20 și art.21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
3.1.1 În argumentarea caracterului discriminator al timbrului achitat reclamantul a invocat discriminarea care s-a produs între proprietarii autovehiculelor achiziționate intracomunitar, pentru care plata survine imediat, la prima înscriere în evidențele autorității interne și proprietarii autovehiculelor deja înmatriculate pentru care, exigibilitatea plății timbrului survine doar eventual, la eventuala transcriere a dreptului de proprietate, în aceleași evidențe ale autorității interne.
3.1.2 În susținerea argumentelor ce vizează existența discriminării reclamantul invocă și situația proprietarilor autovehiculelor dobândite prin partaj, pentru care exigibilitatea timbrului nu survine niciodată.
3.1.3 Reclamantul invocă în susținerea acțiunii și încălcarea dispozițiilor art.17 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, apreciind că se încalcă dreptul de proprietate prin impunerea unui timbru de mediu în sumă de 1.809 lei pentru un autovehicul în valoare de 3.785 euro, apreciată ca o adevărată confiscare, profil care justifică și încălcarea dispozițiilor art.110 T.F.U.E.
3.1.3.1 În ceea ce privește, privarea de proprietate, reclamantul arată că aceasta nu poate avea o bază legitimă, care impune repararea prejudiciului ocazionat prin aplicarea unui act normativ ce încalcă ordinea juridică comunitară.
3.2 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, urmare a transmiterii legale a calității procesuale pasive, ca efect al reorganizării prin fuziune prin absorbție, conform dispozițiilor art. 10 alin.(1) și alin.(3) raportat la art.11 alin.(3) din O.U.G. nr.74/2013, art.23 alin.(4) și alin.(5) din H.G. nr.520/2013 și art.5 raportat la art.2 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr.1500/2013, prin întâmpinarea depusă la data de 3 februarie 2013 a solicitat respingerea acțiunii arătând că, autoritatea administrativ fiscală este doar un simplu încasator, întrucât sumele plătite nu se fac venit la bugetul de stat ci constituie venit la bugetul fondului pentru mediu administrat de către Administrația F. pentru Mediu.
3.2.1 Referitor la capătul de cerere privind restituirea dobânzii legale a arătat că aceasta se datorează în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003, doar de la data formulării cererii de restituire.
3.2.2 Sub aspectul compatibilității dispozițiilor naționale cu cele ale art. 110 T.F.U.E. s-a arătat că, în speță nu s-a făcut dovada unui efect protecționist prin instituirea timbrului de mediu. Sub aspectul motivelor invocare de reclamant la punctul I, pârâta a apreciat că acest motiv nu mai există iar cel de la punctul II a arătat că este un argument personal și fără temei legal.
3.2.3 În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat s-a solicitat a se face aplicarea art.274 alin.(3) din vechiul Cod procedură civilă, în sensul obligării doar la plata cheltuielilor necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
3.3 Pârâta, Administrația F. pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de jurisprudența care stipulează că, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență nr. 9/2013, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se va respinge ca inadmisibilă iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
4. Aprecierea Tribunalului
4.1 Prin acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1.809 achitată cu titlu de timbru de mediu și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data plății și până la data restituirii.
4..1.1 Reclamantul a achiziționat autoturismul marca DAF tipul TE105XF, cu număr de identificare XLRTE47MSOE849060 iar prin decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, la cererea reclamantului, s-a stabilit pentru acest autovehicul suma de 1.809 lei, achitată prin plată voluntară cu chitanța ., nr._ din 10.06.2013 (fila 10).
4.2 Analizând cererea de restituire prin prisma neconformității timbrului de mediu și a refuzului de restituire a organului fiscal cu prevederile art.6 din T.F.U.E. și art.20 și art.21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene Tribunalul, constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
4.2.1 Reglementarea națională:
Dispozițiile art.4 din O.U.G. nr. 9/2013 dispun în sensul că:
„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
4.2.2 Reglementarea dreptului Uniunii Europene:
Tratatul de Funcționarea a Uniunii Europene:
Articolul 6 (ex-articolul 6 TUE)
(1) Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.
Dispozițiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel competențele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.
Drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispozițiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea și punerea sa în aplicare și cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicațiilor menționate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziții.
(2) Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Competențele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare.
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.
Carta drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene
Articolul 17 Dreptul de proprietate
(1) Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuală este protejată.
Articolul 20 Egalitatea în fața legii
Toate persoanele sunt egale în fața legii.
Articolul 21 Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie.
4.2.3 Cu privire la argumentul reclamantului privind caracterul discriminator al timbrului de mediu pentru autovehicule achitat justificat pe discriminarea care s-a produs între proprietarii autovehiculelor achiziționate intracomunitar, pentru care plata survine imediat, la prima înscriere în evidențele autorității interne și proprietarii autovehiculelor deja înmatriculate pentru care, exigibilitatea plății timbrului survine doar eventual, la eventuala transcriere a dreptului de proprietate, în aceleași evidențe ale autorității interne, Tribunalul apreciază că acest argument este nefondat pentru următoarele considerente.
4.2.3.1 Taxa achitată de reclamant, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, reprezintă taxa datorată conform reglementării prevăzute în Capitolul I punctul 1.3, lit. a) din Procedura privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de timbru de mediu pentru autovehicule, aprobată prin Ordinul nr.296 din 15 martie 2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a încadrării acestuia în situația primului proprietar din România a acestui autovehicul care a efectuat înscrierea, în evidențele autorităților competente, a dobândirii dreptului său de proprietate asupra autovehiculului, obiect al cererii de restituire.
4.2.3.2 Neconformitatea timbrului de mediu pentru autovehicule, achitată de reclamant este necesar a fi analizată sub aspect discriminatoriu în raport de dispozițiile art.12 din O.U.G. nr.9 din 19 februarie 2013, anterior modificării prin Legea nr.37 din 7 aprilie 2014.
4.2.3.3 Sub acest aspect este necesar a se constata din examinarea acestor dispoziții că, legiuitorul român face distincție în ceea ce privește ipoteza avansată de reclamant, privind proprietarii autovehiculelor deja înmatriculate pentru care, exigibilitatea plății timbrului survine doar la eventuala transcriere a dreptului de proprietate, în aceleași evidențe ale autorității interne, prin reglementarea situațiilor menționate la lit. c) a art.4 din Ordonanță (situația în care taxa specială, de poluare și pentru emisii poluante nu era datorată la momentul înmatriculării) și la lit. d) din același act normativ (situația în care cu privire la taxă, în toate formele ei, s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească).
4.2.3.4 Prin urmare, prin modalitatea de reglementare, acest raționament, pentru ipoteza în care reclamantul urmărește punerea în circulație în România a unui autoturism aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene, nu este fondat, în lipsa dovezilor privind existența unei discriminări cu privire la autoturismul importat care este tratat diferit față de produsele similare interne existente deja pe piața națională și exceptate de la plata timbrului de mediu pentru autovehicule, ipoteză care ar impune analiza prin prisma dispozițiilor art.110 T.F.U.E.
4.2.4 Dispozițiile art.110 T.F.U.E., în hotărârile pronunțate la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 I. T. și cea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/2010 I. N. au fost interpretate în sensul că, se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
4.2.4.1 Din această interpretare a Curții de Justiție a Uniunii Europene prin raportare la dispozițiile naționale, care reglementează procedura de stabilire a timbrului de mediu pentru autovehicule în cele patru situații prevăzute de art.4 din Ordonanță se apreciază că, acestea prin conținutul lor normativ nu pot susține existența unei încălcări de către lega națională a sensului dispozițiilor art.110 T.F.U.E., nici chiar pentru ipoteza generică invocată de reclamant ce vizează existența discriminării în situația proprietarilor autovehiculelor dobândite prin partaj, pentru care exigibilitatea timbrului nu survine niciodată.
4.2.5 Critica reclamantului privind și încălcarea dispozițiilor art.17 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care apreciază că, se încalcă dreptul de proprietate prin impunerea unui timbru de mediu în sumă de 4.064 lei, pentru un autovehicul în valoare de 6.300 euro, apreciată ca o adevărată confiscare, profil care justifică și încălcarea dispozițiilor art.110 T.F.U.E., Tribunalul o apreciază a fi nefondată și urmează a fi respinsă în temeiul dispozițiilor art.35 alin.(3) și alin.(2), art.44 alin.(7) și art.56 alin.(1) din Constituție.
4.2.5.1 Dreptul de proprietate obligă proprietarul să respecte, printre altele, sarcinile privind protecția mediului, pe care legiuitorul, în temeiul dreptului său exclusiv de dispoziție, are competența în considerarea acestei sarcini, de a dispune asupra cuantumului timbrului de mediu pentru autovehicule, respectând principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice.
4.2.5.2 Prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013, legiuitorul român, respectiv Guvernul României a ales să perceapă timbrul de mediu și pentru vehiculele de ocazie înmatriculate deja în România cărora nu li s-a aplicat taxa pe poluare nu de la data intrării în vigoare a Ordonanței, ci doar de la data viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule, tocmai pentru a evita o perturbare bugetară și pentru eliminarea discriminării instituite prin O.U.G. nr.50/2008 și a actelor normative ulterioare de stabilire a taxei indiferent de denumire.
4.2.6 Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că, timbrul de mediu pentru autovehicule încasat în temeiul dispozițiilor normative naționale, de la data primei înmatriculări a autovehiculului în România, nu sunt contrare dreptului comunitar, urmează ca, în conformitate cu prevederile art.4 lit. a) din O.U.G. nr.9/2013, H.G. nr.88/2013, privind Normele de aplicarea O.U.G. nr.9/2013 și Ordinului nr.296/2013 a președintelui A.N.A.F. raportat al dispozițiile art.8 și art.18 din Legea nr.554/2004, modificată, a dispune respingerea acțiunii în restituirea sumei achitate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. D T. RO S.R.L., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, C.U.I. RO_, cu sediul în T., ..16, . în Avrig, ..2 A, județul Sibiu împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru S. F. Orășenesc Avrig, cu sediul procesual ales în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr.17, județul Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.04.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 30.06.2015
Listat C.D. -02.07.2015
Ex. 5
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 819/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
