CSJ. Decizia nr. 1021/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1021/2003DOSAR Nr.2534/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
La 23 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 23 ianuarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 5 februarie şi apoi la 19 februarie 2003.
CURTE.
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „U.P."SRL Bucureşti a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC „F.G."SRL Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.293.827.907 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor executate conform contractului de subantepriză nr.75/1998 şi a sumei de 118.051.200 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Ulterior, reclamanta a depus o cerere completatoare prin care a solicitat restituirea sumei de 310.785.453 lei cu titlu de garanţie de bună execuţie, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor bancare de 33% pe an aferentă acestei sume şi la plata diferenţei de curs valutar (leu – marcă) aferentă perioadei de întârziere.
Reclamanta şi-a precizat pretenţiile la suma de 878.827.907 lei reprezentând contravaloarea tâmplărie şi la suma de 5.052.116.587 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr.5606 din 4 iulie 2001 Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 878.827.907 lei cu titlu de preţ, a sumei de 5.054.116.587 lei penalităţi de întârziere şi a sumei de 310.785.453 lei reprezentând garanţia de bună execuţie plus suma de 89.711.745 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentinţe
Prin Decizia nr.579 din 12 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială a constatat nul recursul pârâtei, reţinând că nu a fost motivat în termenul legal.
La data de 19 noiembrie 2001 pârâta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art.318 Cod procedură civilă.
Prin Decizia nr.795 din 27 mai 2002 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Pârâta a formulat şi cerere de revizuire împotriva sentinţei nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, invocând prevederile art.322 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa nr.1556 din 11 februarie 2002 Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă pentru introducerea acesteia.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, devenită irevocabilă prin Decizia nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Comercială.
Se susţine că hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei şi că aceasta este vădit netemeinică întrucât în cauză nu putea interveni răspunderea pârâtei pentru penalităţile de întârziere atâta timp cât în contractul nr.290/1998 părţile nu au determinat conţinutul şi întinderea despăgubirilor.
Se consideră că reclamanta putea pretinde numai aplicarea dispoziţiilor art.43 cod comercial, dar nu a solicitat acest lucru.
Se mai arată că pârâta a recunoscut numai existenţa debitului principal nu şi penalităţile de întârziere.
Înceea ce priveşte modul de soluţionare a recursului, se consideră că a fost greşit constatat nul deoarece pârâta a precizat motivele acestuia.
În temeiul art.3302 Cod procedură civilă, Procurorul General a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr.5606/2001 a Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din 16 decembrie 2002 Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Comercială a respins cererea de suspendare a executării formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În ceea ce priveşte recursul în anulare se constată că este neîntemeiat.
Critica referitoare la soluţionarea greşită a cauzei cu privire la capătul de cerere privind penalităţile de întârziere nu poate fi reţinută faţă de împrejurarea că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe contractul desubantrepriză nr.75/1998 în care a fost prevăzută clauză penală (art.13 lit.b) pentru situaţia întârzierii în plata prestaţilor efectuate de subantreprenor.
Critica referitoare la greşita soluţionare a recursului nu poate fi reţinută întrucât din declaraţia de recurs aflată la dosar nu rezultă că recurenta a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul acesteia rezultă că se cere suspendarea hotărârii atacate şi încuviinţarea unei expertize contabile pentru recalcularea penalităţilor de întârziere întrucât suma pretinsă de reclamantă este mai mare decât cea reală.
În această situaţie, instanţa de recurs a reţinut în mod corect că recursul nu a fost motivat din moment ce nu au fost indicate motive de recurs care să poată fi încadrate într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Întrucât hotărârile pronunţate au fost pronunţate cu respectarea prevederilor legale, recursul în anulare urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr.5606 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia Comercială şi a deciziei nr.579 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a Comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 102/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1022/2003. Comercial → |
|---|
