CSJ. Decizia nr. 1080/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1080/2003
Dosar nr. 1858/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 5641 din 30 noiembrie 1999, reclamanta, Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti şi D.P. au chemat în judecată pe pârâta, R.A. D.E.F.R., solicitând:
1. interzicerea difuzării videoclipului „(…) Caterinca", precum şi a altor asemenea „opere" produse de SC E. & A.SRL;
2. rezoluţiunea contractului nr. 8 din 7 iulie 1999, prin care pârâta a cesionat societăţii sus numite dreptul de utilizare a filmului „Nunta de Piatră".
3. publicarea prin mijloace de comunicare în masă şi pe cheltuiala pârâtei a hotărârii ce se va pronunţa, cu scuzele de rigoare;
4. obligarea pârâtei la plata daunelor materiale cuvenite, în sumă de 300.000.000 lei, şi daune morale, în sumă de 15.000 dolari S.U.A., precum şi la cheltuieli de judecată, cu indexarea sumelor în lei la data efectuării plăţii.
În fapt, se arată că pârâta, asumându-şi toate drepturile asupra filmului „Nunta de Piatră", care face parte din patrimoniul cultural universal, l-a cesionat fără acordul autorului, fiind folosit în videoclipuri („Sotto Intenso Caterinca") a căror vulgaritate aduce atingere nivelului elevat al operei filmului şi operei literare care l-a inspirat.
În drept, acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 998 şi 1000 C. civ., art. 13,14,16 din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
În interesul reclamantului D.P. a formulat cerere de intervenţie societatea pentru protecţia drepturilor de autor în cinematografie şi audiovizual D.S., în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat:
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti, în baza art. 11 din Legea nr. 8/1996, drepturile morale fiind atributul exclusiv al persoanelor fizice, iar, potrivit art. 130 alin. (1) lit. g) din aceeaşi lege, în afara autorului operei, această calitate o are organismul de gestiune colectivă D.S., pe care reclamantul a mandatat-o să-i gestioneze interesele;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a R.A. D.E.F.R., deoarece videoclipul contestat de reclamant este produs de SC E. & A. SRL;
- titulara dreptului de autor asupra filmului „Nunta de Piatră" este pârâta, în acest sens, fiind şi punctul de vedere formulat de O.R.D.A.;
- neîntrunirea condiţiilor răspunderii pentru plata de despăgubiri.
Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 19 din 16 ianuarie 2001, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Fundaţiei D.P.P.F.A. Bucureşti, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a R.A. D.E.F.R., privind daunele materiale, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, dispunând:
- rezilierea contractului de cesiune dintre pârâta R.A. D.E.F.R. şi SC E. & A. SRL Bucureşti;
- interzicerea difuzării videoclipului „(…) Caterinca" şi a altor producţii realizate în baza contractului;
- obligarea pârâtei la plata către reclamantul D.P. a sumei de 300.000.000 lei, indexată la valoarea de la data achitării debitului, reprezentând daune materiale.
- respingerea pretenţiilor reclamanţilor şi intervenienţilor privind daunele morale, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei cu privire la acestea;
- respingerea, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind distrugerea videoclipului şi publicarea prin mijloace mas-media a sentinţei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
- calitatea reclamantului D.P. - regizor, de titular al dreptului de autor asupra filmului „Nunta de Piatră";
- încălcarea de către pârâtă a dreptului de autor al reclamantului, în condiţiile art. 10 din Legea nr. 8/1996, titularul dreptului de autor având, potrivit art. 13, 14, 16 din aceeaşi lege, prerogative absolute şi exclusive de decizie asupra reproducerii, difuzării şi transmiterii filmului;
- reclamanta, Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti, are calitate procesuală activă derivată din scopul pe care aceasta şi l-a propus prin statut;
- pârâta are calitatea procesuală pasivă privind prejudiciul material, întrucât a concurat la producerea acestuia împreună cu SC E. & A. SRL, dar nu are calitate cu privire la daunele morale, fiind o persoană juridică.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, critica acestora vizând neacordarea integrală a daunelor materiale şi neacordarea daunelor morale şi pârâta a cărei critică vizează, în esenţă, interpretarea greşită a prevederilor Legii nr. 8/1996.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 118 din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de pârâta, R.A. D.E.F.R. Bucureşti, împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte şi, în raport cu criticile formulate, a dispus:
- admiterea excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti; lipsa calităţii procesuale active a reclamantului D.P. cu privire la cererea de rezoluţiune a contractului de cesiune nr. 81 din 7 iulie 1999; lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei R.A. D.E.F.R. în ce priveşte cererea de interzicere a difuzării videoclipului „Sotto Intenso Caterinca" şi, în consecinţă:
- respingerea acţiunii formulată de reclamanta, Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă;
- respingerea capetelor de cerere formulate de reclamantul D.P., privind rezoluţiunea contractului de cesiune, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, precum şi a cererii privind interzicerea difuzării videoclipului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- respingerea capetelor de cerere formulate de reclamantul D.P., privind obligarea pârâtei la daune materiale şi morale, ca neîntemeiate;
- respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenienta „D.S." ca neîntemeiată;
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţi.
În fundamentarea deciziei, instanţa de apel a reţinut:
- acţiunea de felul celei promovate aparţine doar titularilor drepturilor încălcate sau organismelor de gestiune colectivă, conform art. 123 şi 139 din Legea nr. 8/1996, iar Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti nu se regăseşte în nici una din aceste ipostaze.
- conform art. 1021 C. civ., poate cere rezoluţiunea contractului partea care a executat sau se declară gata să execute contractul, iar reclamantul D.P. nu este parte în contractul de cesiune nr. 81 din 7 iulie 1999 a cărei rezoluţiune o solicită;
- dreptul de a decide difuzarea videoclipului, în speţă, aparţine SC E. & A. SRL, cererea de interzicere a difuzării lui fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate;
- la încheierea contractului de cesiune nu era necesar consimţământul regizorului, filmul „Nunta de Piatră" fiind realizat sub incidenţa Decretului nr. 321/1956, subiectul unic al dreptului asupra operei colective fiind studioul cinematografic, iar din perspectiva Legii nr. 8/1996 este aplicabil art. 70 alin. (1) raportat la art. 16 din lege, videoclipul fiind o operă derivată, nefăcându-se dovada unei convenţii contrare între producători şi autor;
- pârâta, nefiind ea autoarea videoclipului care a afectat imaginea filmului „Nunta de Piatră", nu este nici autoarea pretinsei fapte ilicite producătoare de prejudicii, condiţiile răspunderii civile delictuale nefiind întemeiate în ce o priveşte;
Reclamantul D.P., în nume personal şi pentru Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti, a declarat recurs împotriva deciziei, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se invocă următoarele critici:
- încălcarea prevederilor art. 10, 12 din Legea nr. 8/1996, care recunosc şi garantează dreptul de autor sub aspect patrimonial şi nepatrimonial ca şi a prevederilor art. 149 din aceeaşi lege, aceasta fiind incidentă speţei de faţă;
- încheierea de către pârâtă a contractului de cesiune cu o terţă persoană, fără consimţământului autorului;
- neexaminarea cauzei pe fond şi, deci, neexaminarea probelor administrate cu privire la temeinicia cererilor formulate, motivarea deciziei rezumându-se a argumenta admiterea excepţiilor ridicate de pârâtă.
În sprijinul recursului, susţinând criticile formulate, intervenienta D.S. depune note scrise.
Intimata pârâtă R.A. D.E.F.R. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, ale cărei considerente sunt reiterate prin raportare la criticile formulate de recurentă.
Recursul nu este fondat.
Reordonând juridic criticile formulate, acestea vor fi înlăturate pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, preocuparea instanţei de a rezolva cu prioritate excepţiile ridicate de pârâta-intimată nu reprezintă decât concretizarea normei cu valoare de principiu la a cărei aplicare a obligat-o caracterul imperativ, iar nu dispozitiv al dispoziţiei citate.
Acesta este motivul pentru care instanţa de apel nu a mai examinat probele, cum ar fi expertizele administrate şi care ar fi condus la o dezlegare pe fond a pricinii, de prisos în acest context.
Cu privire la legea aplicabilă litigiului, instanţa de apel a făcut o corectă analiză a contextului legislativ existent atât la momentul încheierii de către reclamant a contractului nr. 137 din 1972 cu Studioul Bucureşti, pentru a se identifica titularul dreptului de autor, cât şi a contextului legislativ existent la momentul la care se pretinde încălcarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale de către autor, aplicându-se corect prevederile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, motivarea în drept a deciziei sprijinindu-se pe prevederile acestei legi.
Prin Decizia atacată cu recurs nu s-au încălcat prevederile art. 1, 3, 10 şi 12 din Legea nr. 8/1996, citate în motivarea recursului şi care cuprind norma generală, numai că s-a făcut aplicarea normei speciale cuprinsă în art. 70 din lege, subsumată capitolului VIII - „Opere cinematografice şi alte opere audiovizuale" şi care dispune că, prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale, în speţă, regizorul D.P. şi producători; pârâta R.A. D.E.F.R., în lipsa unei convenţii contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive prevăzute, printre altele, şi de art. 16.
Dreptul care se prezumă a fi cedat de autor producătorului, din perspectiva art. 16 din Legea nr. 8/1996, este dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a operei sale, prin care se obţine o operă derivată.
Cum nu s-a făcut dovada unei convenţii contrare, nu era necesar ca pârâta, producător al filmului „Nunta de Piatră", să aibă consimţământul reclamantului, autor principal, la încheierea contractului nr. 81 din 7 iulie 1999 cu SC E. & A. SRL, al cărui obiect îl reprezintă cesionarea dreptului de adaptare audiovizuală a filmului în vederea realizării unui videoclip muzical, deci, a unei opere derivate.
Drept urmare, Curtea va respinge recursul declarat, motivele formulate nefiind fondate şi va menţine ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii, Fundaţia D.P.P.F.A. Bucureşti şi D.P., împotriva deciziei nr. 118 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 108/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1081/2003. Comercial → |
|---|
