CSJ. Decizia nr. 1079/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1079/2003
Dosar nr. 1498/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava, fostă R.A. D.P.P.S. Suceava i-a chemat în judecată pe pârâţii Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, reprezentanţa Suceava, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Suceava, Consiliul judeţean Suceava, Prefectura judeţului Suceava, municipiul Suceava şi SC A. SA Suceava, pentru ca, în funcţie de culpabilitatea ce se va stabili, să fie obligaţi la plata sumei de 1.450.811.593 lei, cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 329 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, respingându-se excepţia de necompetenţă materială a acestei secţii, s-a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că a fost obligată pârâta, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, să-I plătească acesteia suma de 1.450.811.593 lei, cu titlu de daune, precum şi suma de 48.661.231 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a luat act că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, din spaţiul situat în municipiul Suceava, spaţiul fiindu-i predat şi s-a respins acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, deşi, protocolul încheiat în 1992, cu completările din anul 1993, nu a fost semnat de cele două camere, pentru paguba suferită de reclamantă este dată răspunderea Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava, întrucât, în baza acestuia, şi-a deschis reprezentanţa la Cernăuţi, unde i s-a asigurat spaţiul fără nici o obligaţie de plată, încât, în baza principiului reciprocităţii, urmează să achite datoriile pentru perioada în care spaţiul, proprietatea reclamantei, a fost folosit de reprezentanţa Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi, pentru toată perioada, menţinându-se prescripţia dreptului la acţiune, pentru perioada ce excede celor 3 ani anteriori.
Instanţa a avut în vedere şi acordul din 1 iulie 1998, semnat de reprezentantul Camerei de Comerţ Suceava, referitor la plata cheltuielilor de întreţinere, precum şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Prin Decizia nr. 10 din 28 martie 2002, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, împotriva sentinţei mai sus menţionate, precum şi cererea de aderare la apel, formulată de reclamanta, SC P.S.I.P. SA Suceava, şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâta, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, la plata către reclamantă a sumei de 89.523.027 lei, cu titlu de daune, în loc de 1.450.811.593 lei, şi la 11.066.382 lei cheltuieli de judecată, în loc de 48.661.231 lei, iar pârâtul, Consiliul judeţean Suceava, a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 140.981.961 lei, cu titlu de daune, şi 11.658.917 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligată reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava să-I plătească pârâtei, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, suma de 18.435.385 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pârâtul, Consiliul judeţean Suceava, să-i plătească reclamantei suma de 5.024.000 lei, cu acelaşi titlu.
În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reţinut că răspunderea apelantei putând fi antrenată numai de la 1 iunie 1998, nu se punea problema prescripţiei dreptului la acţiune pentru o parte din sumă, intervalul fiind cuprins în termenul general de prescripţie de 3 ani şi nici nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, care a semnat acordul menţionat.
Privitor la cuantumul sumei datorate de la 1 iulie 1998 până la 1 aprilie 2001, a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere, pentru calculul lunar, prevederile Legii nr. 82/1991 şi Regulamentul de aplicare aprobat prin HG nr. 704/1993, menţionate în raportul de expertiză întocmit de C.Gh., dar expertul C.S., prin raportul de expertiză efectuat în apel şi răspunsul la obiecţiuni, a arătat că sumele cuvenite (reclamantei) nu pot fi calculate în baza altor acte normative decât tariful prevăzut pentru Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi, cuprinse în hotărârile Consiliului judeţean Suceava nr. 43 din 1995, nr. 13 din 1997, nr. 47 din 1998, nr. 52 din 1999 şi nr. 75/2000, în anexele la raport, ţinând seama de destinaţia spaţiului (dosar apel).
În raport cu calculele făcute în aceste condiţii, considerate corecte de către instanţă, s-a considerat că apelanta are de plată 69.523.027 lei, cu titlu de daune, sumă actualizată, plus cheltuielile de judecată aferente, respectiv, 11.066.382 lei, pentru perioada 1 iulie 1998 – 1 aprilie 2001.
În ce priveşte cererea reclamantei, s-a reţinut că apare întemeiată în parte, numai faţă de pârâtul, Consiliul judeţean Suceava, în baza protocolului încheiat şi completat ulterior, prin care şi-a asumat obligaţia asigurării spaţiului pentru perioada 3 ianuarie 1997 – 1 iulie 1998, anterior, operând prescripţia dreptului la acţiune, introdusă la 3 ianuarie 1992, notificările trimise neavând caracter interpretativ a curgerii termenului, conform art. 16 din Decretul nr. 163/1968.
Ca atare, suma actualizată şi datorată de pârât pentru această perioadă, s-a reţinut a fi de 140.981.961 lei, plus 11.658.917 lei cheltuieli de judecată, conform aceluiaşi raport de expertiză făcut în apel, iar cererile pentru plata cheltuielilor de judecată din apel, formulate de apelantă şi reclamantă în baza art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat a fi justificate în limita sumei de 18.453.385 lei pentru apelantă şi 5.024.000 lei pentru reclamantă.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava şi pârâţii, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Suceava şi Consiliul judeţean Suceava.
Recurenta-reclamantă SC P.S.I.P. SA Suceava critică soluţia pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că:
a) Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, străine cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
b) Decizia pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
c) instanţa nu s-a pronunţat cu privire la apărările pe care le-a formulat, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 din acelaşi cod.
Recurenta-reclamantă susţine astfel, că hotărârea instanţei de apel este greşită nu numai în ceea ce priveşte modul cum a interpretat probele dosarului, dar şi în ce priveşte normele de drept internaţional privat, prevederile Codului civil în materia locaţiunii, precum şi în cele referitoare la prescripţia dreptului la acţiune.
Arată că, în conformitate cu uzanţele internaţionale pe bază de reciprocitate, toate cheltuielile administrative, cu excepţia salariilor, se suportă de către statul cocontractant de reşedinţă, parte în protocol.
Aşa fiind, deşi Camera de Comerţ Suceava nu a semnat protocolul, la fel cum nici Camera de Comerţ a Ucrainei nu l-a semnat, ea este obligată să-l aducă la îndeplinire.
Ca atare, având în vedere că, la data de 14 martie 1995, reclamanta a devenit proprietară a spaţiului în care se afla deja instalată Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei, se impunea ca pârâta, Camera de Comerţ Suceava, care a semnat acordul din 1 iulie 1998, să preia atât datoria Camerei de Comerţ Ucraina, de 217.613.060 lei, la data încheierii protocolului, cât şi daunele calculate după această dată, calculul corect al pagubei fiind cel stabilit de expertul C.Gh. şi nu cel efectuat de expertul C.S., calcul care este eronat.
În consecinţă, solicită casarea deciziei curţii de apel şi respingerea apelului pârâtei, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, împotriva sentinţei tribunalului, pe care o consideră legală şi temeinică.
Recurenta-pârâtă, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Suceava, critică, de asemenea, Decizia curţii de apel, susţinând, în esenţă, următoarele:
I) Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), în sensul că, în loc să constate că fiecare Cameră s-a obligat la menţinerea reprezentanţei sale, a reţinut o anume înţelegere de reciprocitate negată de cele două camere;
II) Instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, plus petita, (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) pentru că, în tot cuprinsul procesului, nici una dintre părţi nu a cerut să se constate existenţa unei înţelegeri de reciprocitate sau o anume compensare intervenită între părţi;
III) Instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate – art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
IV) Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – în speţă, art. 969 C. civ., deoarece, în conformitate cu art. 970 C. civ., dacă ea s-a obligat la menţinerea reprezentanţei Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava la Cernăuţi, şi-a îndeplinit această obligaţie, reprezentanţa funcţionând şi astăzi, dar nu poate fi obligată pentru cheltuielile Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi în Suceava, pentru spaţiul ce face obiectul litigiului.
În consecinţă, solicită modificarea deciziei atacate, în sensul exonerării sale de plata daunelor, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei faţă de Camera de Comerţ şi Industrie Suceava.
Recurentul-pârât, Consiliul judeţean Suceava, consideră nelegală şi netemeinică Decizia curţii de apel pentru motivele prevăzute în art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, susţine că: I) instanţa de judecată a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al Protocolului de colaborare economică şi culturală încheiat între Regiunea Cernăuţi – Ucraina şi judeţul Suceava. De asemenea, a interpretat eronat probele administrate în cauză, obligându-l greşit la plata sumelor reprezentând chirii, servicii comunale şi servicii telefonice, aferente perioadei 3 ianuarie 1997 – 1 iulie 1998, al căror beneficiar a fost Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei, reprezentanţa din Suceava;
II) deşi toate actele au fost semnate în calitate de autorităţi ale administraţiei publice locale, atât de Consiliul judeţean Suceava, cât şi de Prefectura judeţului Suceava, a fost obligat la plată doar Consiliul judeţean Suceava, iar instanţa nu a arătat temeiul legal în baza căruia l-a obligat la plata fiecăreia dintre sume reprezentând daune (chirii, utilităţi şi servicii telefonice);
III) Pentru egalitate de tratament între cele două reprezentanţe, se impunea obligarea Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava la plata contravalorii chiriei şi serviciilor comunale de care a beneficiat reprezentanţa din Suceava a Camerei de Comerţ şi Industrie a Regiunii Cernăuţi pe perioada 3 ianuarie 1997 – 1 iulie 1998, motivat de faptul că reprezentanţa sa din Cernăuţi a beneficiat de aceste servicii fără să plătească.
În consecinţă, solicită modificarea în parte a deciziei pronunţate la curtea de apel, în sensul de a exonera Consiliul judeţean Suceava la plata sumei de 140.981.961 lei, reprezentând daune, şi a sumei de 16.682.917 lei cheltuieli de judecată, precum şi plata cheltuielilor de judecată efectuate cu promovarea recursului.
Asupra recursurilor astfel declarate şi motivate, din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
La data de 5 martie 1992, între judeţul Suceava (România) şi Regiunea Cernăuţi (Ucraina) s-a încheiat un Protocol de colaborare în domeniul economic şi cultural, semnat de către reprezentanţii celor două regiuni, respectiv, Consiliul judeţean şi Prefectura Suceava, pentru partea română şi instituţiile omoloage pentru partea ucraineană.
Acest protocol a fost conceput ca un program comun, menit să prevadă direcţiile şi măsurile generale în vederea stabilirii şi lărgirii contactelor între organele de administrare teritorială, întreprinderi şi organizaţii, legăturilor de prietenie între localităţi, precum şi între locuitorii din Regiunea Cernăuţi şi judeţul Suceava.
La data de 8 iunie 1993, au fost completate prevederile Protocolului, astfel că, la capitolul al III-lea alin. (6) din aceste completări, s-a prevăzut că „(…) părţile au convenit, de comun acord, să organizeze reprezentanţe (birouri) ale Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava la Cernăuţi şi ale Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi la Suceava.
În acest scop, părţile vor asigura spaţiile necesare desfăşurării activităţii, urmând ca, cheltuielile administrative şi salariile să fie suportate de fiecare parte".
Examinând prevederile acestor acte, rezultă, fără tăgadă, că autorităţile semnatare ale acestor acte au stabilit doar direcţiile generale de colaborare, fără a urmări să se substituie instituţiilor şi unităţilor economice în realizarea atribuţiilor şi suportarea cheltuielilor de desfăşurare a activităţilor lor specifice, că este aşa a reieşit şi din prevederea expresă, stipulată în preambulul Protocolului, că: „dezvoltarea direcţiilor de colaborare să fie reflectată în acordurile care vor fi semnate între întreprinderi, unităţi economice şi organizaţii".
Camera de Comerţ şi Industrie Suceava a aderat la Protocol şi la completările acestuia prin deschiderea reprezentanţei sale la Cernăuţi, în februarie 1994, iar Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi şi-a deschis reprezentanţa la Suceava, în septembrie 1995.
Prin urmare, părţile care au pus în practică prevederile documentelor mai sus menţionate, au fost cele două camere de comerţ.
La data de 1 iulie 1998, s-a încheiat Acordul cu privire la reglementarea situaţiei legate de menţinerea celor două camere de comerţ, iar prin adresa nr. 196 din 15 iunie 2000, Camera de Comerţ Cernăuţi a precizat că „susţine în totalitate acordul încheiat la 1 august 1998", or, acest acord conţine varianta „O" privind plata datoriei existente.
La pct. 2 al acestui Acord, s-a prevăzut preluarea cheltuielilor, cu menţinerea reprezentanţei Cernăuţiului în Suceava, în grija preşedintelui Camerei de Comerţ Cernăuţi, V.L., şi menţinerea reprezentanţei Sucevei la Cernăuţi, în sarcina preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie, I.H., deci, fiecare cu plata reprezentanţei sale.
Spaţiul situat în municipiul Suceava, pus la dispoziţia Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, a fost cumpărat de reclamantă de la fosta R.A. U.C.L. Suceava, conform hotărârii nr. 101 din 19 decembrie 1995 a Consiliului Local al municipiului Suceava, preţul fiind achitat.
Astfel fiind, pretenţiile reclamantei, în calitate de proprietară, privind plata daunelor suferite prin achitarea cheltuielilor administrative, ca urmare a nepredării spaţiului şi folosirii lui în continuare de către reprezentanţa Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi, pe toată perioada, până când acesteia, la data de 1 aprilie 2001, i-a fost pus la dispoziţie un alt spaţiu, sunt întemeiate.
Numai că acestea se impun a fi acordate prin luarea în considerare a cotei „O", privind datoria de 217.613.000 lei, la data de 1 iulie 1998 şi potrivit calculelor efectuate în apel de expertul C.S., care sunt corecte.
Drept urmare, sumele stabilite de instanţa de apel ca fiind cuvenite reclamantei cu titlu de daune, respectiv, 89.523.027 lei şi 140.981.961 lei, se reţine a fi corecte şi vor fi menţinute, iar recursul reclamantei, prin care s-a solicitat suma de 1.450.811.593 lei, cu acest titlu, conform celor stabilite de expertul C.Gh. la instanţa de fond, urmând a fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pentru a determina casarea hotărârii instanţei de apel sub acest aspect.
În ceea ce priveşte recursurile pârâtelor, se reţine că sunt fondate, în baza dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. invocate, şi vor fi admise, pentru că, într-adevăr, curtea de apel a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii şi l-a interpretat greşit, interpretând greşit şi probele administrate în cauză, prin reţinerea unei înţelegeri de reciprocitate între cele două camere privind cheltuielile administrative, în loc de a reţine, cum era şi este corect, că fiecare cameră s-a obligat la menţinerea propriei reprezentanţe.
Astfel fiind, se constată că, în mod greşit, instanţa de apel i-a obligat la plata sumelor solicitate de reclamantă şi stabilite a fi datorate pe pârâţii, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi Consiliul judeţean Suceava, în speţă, fiind angajată răspunderea Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, în temeiul dispoziţiilor art. 969 şi 970 C. civ.
În consecinţă, în conformitate cu considerentele mai sus arătate:
Se va respinge recursul declarat de reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava împotriva deciziei curţii de apel.
Vor fi admise recursurile declarate de pârâţii Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi Consiliul judeţean Suceava împotriva aceleiaşi decizii, care va fi modificată, în sensul că se va schimba în parte sentinţa nr. 329 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Suceava şi va fi obligată pârâta, Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, la plata sumei de 230.504.988 lei, compusă din 89.523.027 lei şi 140.981.027 lei, reprezentând daune, precum şi la 12.865.198 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Se va respinge acţiunea reclamantei faţă de pârâţii-recurenţi Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi Consiliului judeţean Suceava. Va fi înlăturată obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei pronunţate de curtea de apel.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată să plătească intimatei-pârâte, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.S.I.P. SA Suceava împotriva deciziei nr. 10 din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ. Admite recursurile declarate de pârâţii, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Suceava şi Consiliul judeţean Suceava, împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică, în sensul că schimbă în parte sentinţa nr. 329 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Suceava şi obligă pârâta, Camera de Comerţ şi Industrie Cernăuţi – Ucraina, la plata sumei de 230.504.988 lei, (89.523.027 lei şi 140.981.027 lei) reprezentând daune şi 12.865.198 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Respinge acţiunea reclamantei faţă de pârâţii-recurenţi, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi Consiliul judeţean Suceava.
Înlătură obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Obligă recurenta-reclamantă, SC P.S.I.P. SA Suceava, să plătească Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 108/2003. Comercial → |
|---|
