CSJ. Decizia nr. 1085/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1085/2003
Dosar nr. 5256/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2000, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Bucureşti, sucursala Cluj, a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. Satu Mare solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 11.007.606 lei, reprezentând taxă transport neîncasată la eliberarea mărfii, precum şi cheltuielile de judecată aferente.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta arată că, pe adresa pârâtei, a sosit de la un furnizor ceh vagonul cu terminaţia 1478 pentru care pârâta a achitat, la destinaţie, o sumă mai mică, egală cu suma care face obiectul cauzei, sumă care reprezintă taxa de staţionare a vagonului, iniţial necuprinsă în scrisoarea de trăsură, dar comunicată ulterior de către căile ferate ungare şi dictată cu eroare de taxare de către D.C.C.C.V. Bucureşti cu convulutul de erori nr. 4/1999.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 73, 74 şi art. 76 pct. 1 din Regulamentul de transport, prevederile C.O.T.I.F. şi de C.I.M. şi contractul de transport.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii arătând că, în conformitate cu art. 61 pct. 1 din Regulamentul de transport, expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor şi a declaraţiilor scrise în scrisoarea de trăsură şi suportă toate consecinţele în cazul când aceste declaraţii sunt incomplete, prescurtate, insuficiente, neprecise sau scrise în alte rubrici decât cele rezervate pentru fiecare din ele.
Prin sentinţa civilă nr. 1619 din 18 decembrie 2000, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea ca nefondată, apreciind că pârâta nu datorează sumele solicitate, având în vedere dispoziţiile art. 61 pct. 12 din Regulamentul de transport, culpa aparţinând expeditorului.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamante, criticile vizând modul cum s-au interpretat dispoziţiile Regulamentului de transport C 7 şi prevederile C.O.T.I.F. şi C.I.M., potrivit cărora destinatara mărfii preia odată cu marfa şi toate obligaţiile ce o grevează şi care decurg din contractul de transport.
Astfel, se susţine că staţionarea pe parcursul M.A.V. (căile ferate ungare) a vagonului expediat de către furnizorul ceh s-a produs din vina expeditorului ceh care, din neglijenţă, nu a depus facturile referitoare la piesele de schimb menţionate în I.D.T. şi, cum între C.F.R. şi furnizor nu există relaţii de nici o natură, relaţiile contractuale fiind cu destinatarul mărfii, putând să-şi recupereze prejudiciul.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 183 din 19 aprilie 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că staţionarea pe parcursul M.A.V., s-a produs din cauza documentaţiei incomplete care a însoţit vagonul, documentaţie care trebuia depusă de către expeditorul ceh.
Cum art. 61.1 din Regulamentul de transport prevede că expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor scrise prin grija sa, în scrisoarea de trăsură, suportă toate consecinţele rezultate din faptul că aceste declaraţii sunt incomplete, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina destinatarului care a achitat taxele de transport, taxa de avizare, de manevrare şi timpul de utilizare în staţia C.F. Satu Mare.
Cu petiţia înregistrată la data de 28 mai 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, din conţinutul acestora rezultând că se referă la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că preluând marfa de la cărăuş, pârâta-intimată a preluat obligaţiile ce grevează asupra acestui transport şi, potrivit art. 76 alin. (1) din Regulamentul de transport, datorează taxele de staţionare pe parcursul M.A.V.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art. 76 alin. (1) din Regulamentul de transport, în caz de aplicare greşită a unui tarif de transport sau de greşeală de calcul la încasarea tarifelor, ceea ce nu s-a încasat trebuie plătit şi ceea ce s-a încasat în plus trebuie restituit.
Din economia textului precizat rezultă, fără putinţă de tăgadă, că aplicarea greşită a unui tarif sau greşeala de calcul la încasarea tarifului nu cade în sarcina destinatarului, respectiv, beneficiarului mărfii, contractul de transport fiind independent de contractul de furnizare.
Instanţa de apel, justificat a considerat că beneficiara pârâtă nu poate fi obligată la taxele staţionare M.A.V., atâta timp cât această staţionare s-a produs din cauza documentaţiei incomplete care a însoţit vagonul, documentaţie care trebuia depusă de expeditorul ceh, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 61.1 din Regulamentul de transport.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Cluj Napoca, prin S.M.F. – D.A.J. – Oficiul Teritorial Cluj, împotriva deciziei nr. 183 din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1083/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1086/2003. Comercial → |
|---|
