CSJ. Decizia nr. 1089/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1089/2003
Dosar nr. 5283/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.D.E.T. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL, solicitând plata sumei de 11.107.790 lei, contravaloarea consumului de energie termică neachitat, şi majorări de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 6432 din 18 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă acţiunea reclamantei, iar pârâta obligată la plata sumelor de 5.554.895 lei contravaloarea energiei termice consumate, 5.554.895 lei majorări de întârziere şi la 963.797 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în temeiul unui contract, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, pentru care a emis facturi, iar nedenunţarea contractului, în situaţia în care pârâta a înstrăinat imobilul, face ca acesta să-şi producă efectele.
Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin Decizia civilă nr. 618 din 6 aprilie 2001, a respins cererea, considerând culpa pârâtei în necomunicarea rezilierii contractului de furnizare de energie termică.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, la data de 6 iunie 2001, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Recurenta susţine nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii judecătoreşti atacate, prin aceea că instanţa nu a manifestat rol activ, stabilind o situaţie de fapt nereală, facturile emise de reclamantă fiind achitate integral până în luna februarie 1997.
Întrucât, din 11 februarie 1997, imobilul nu se mai află în proprietatea sa, recurenta consideră că noul proprietar a preluat şi contractul de furnizare de energie termică, faţă de ea operând rezilierea.
Pe de altă parte, recurenta susţine că reclamanta nu a făcut dovada că facturile în discuţie au fost comunicate şi nici a consumului de energie termică pretins.
Recursul este nefondat.
Prin contractul 781/1994, părţile au convenit furnizarea energiei termice, pe durată nedeterminată, cu posibilitatea modificării sau rezilierii acestuia sau transferarea către un alt beneficiar, ce se va face cu un preaviz de 15 zile.
Transmiterea dreptului de proprietate, altei persoane, impunea proprietarului înştiinţarea furnizorului de energie termică. Nerespectarea clauzelor speciale (art. 7 din anexa 1 la contract) de către consumator, nu dă acestuia dreptul de a se apăra împotriva propriului fapt culpabil (nemo auditur propriam turpitudinem ellegans).
Critica referitoare la pasivitatea instanţelor de judecată, pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept, este neîntemeiată.
Chiar dacă, potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, aceştia nu se pot substitui părţilor care au posibilitatea de a produce dovezi.
Recurenta, prin întâmpinarea formulată, a încercat apărări nesusţinute prin probe. Contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului comercial nu dovedeşte nici rezilierea contractului de energie termică şi nici transferul către un alt beneficiar al acestuia, iar refuzul răspunsului la interogatoriu, a fost judicios apreciat de instanţele de fond. Potrivit art. 225 C. proc. civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină.
Faptul că, la momentul introducerii acţiunii, contractul de furnizare a energiei termice a fost reziliat, nu constituie o piedică în exercitarea drepturilor existente până la acea dată.
De altfel, dovezile administrate de reclamantă, privind comunicarea facturilor prin borderouri şi contabilizarea acestora la serviciul financiar, sunt certe şi nu au fost contrazise de alte probe concludente şi pertinente.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 618 din 6 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 618 din 6 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1086/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 109/2003. Comercial → |
|---|
