CSJ. Decizia nr. 1097/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1097/2003
Dosar nr. 6716/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1555 din 6 septembrie 2000, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA, Zalău şi a obligat pârâta SC P.I. SRL, Cluj la plata sumei de 41.372.220 lei contravaloare chirie şi la 3.157.333 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta, în calitate de beneficiar al contractului de închiriere a imobilului situat în Zalău, a utilizat acest spaţiu care a fost proprietatea SC P. SA Zalău.
Că imobilul în cauză a rămas în folosinţa pârâtei SC P.I. SRL Cluj şi după 30 aprilie 1999, când aceasta, în baza unor hotărâri judecătoreşti, a fost restituit altui proprietar.
S-a reţinut, totodată, că pârâta nu a plătit chiria datorată.
Prin Decizia civilă nr. 557 din 24 mai 2001, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC P.I. SRL Cluj Napoca a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, casarea deciziei şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta susţine, în esenţă, că, în mod nelegal, a fost obligată la plata sumei de 41.372.220 lei contravaloare chirie, în condiţiile în care, la data de 1 mai 1999, spaţiul a fost pus la dispoziţia SC P. SA Zalău şi că, între părţi, nu au existat nici un raport juridic.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea deciziei recurate, în speţă, nefiind întrunite nici una din situaţiile prevăzute de art. 304, C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că, la baza raporturilor dintre părţi, a stat contractul de închiriere nr. 50 din 13 ianuarie 1997, valabil până la 31 decembrie 1999; că spaţiul situat în Zalău, care face obiectul contractului, a fost utilizat de pârâta SC P.I. SRL Cluj şi după data de 1 mai 1999 şi că aceasta nu a plătit chiria pentru perioada menţionată.
Acest fapt rezultă din corespondenţa purtată între părţi, cât şi din cererea de executare silită aflată pe rolul Judecătoriei Zalău, a sentinţei civile nr. 2375/1999, hotărâre definitivă, prin care s-a dispus evacuarea fostului proprietar SC P. SA Zalău şi a recurentei-pârâte de faţă, din spaţiul în litigiu.
De altfel, cum recurenta-pârâtă nu a făcut dovada predării acestui spaţiu printr-un proces verbal de predare-primire, încheiat la data precizată cu fostul sau actualul proprietar, contractul de închiriere a produs efecte juridice în continuare.
Deci, forţa obligatorie a contractului în cauză se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi ele trebuie executate cu bună credinţă.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 557 din 24 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1096/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1098/2003. Comercial → |
|---|
