CSJ. Decizia nr. 1096/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1096/2003
Dosar nr. 6714/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 14 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, a fost admisă acţiunea formulată de către SC A. SRL, cu sediul în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, împotriva pârâtei SC T.C. SRL, cu sediul în Lugoj, judeţul Timiş, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.986.470 lei pretenţii şi penalităţi de întârziere de 26.853.600 lei din momentul notificării, adică 6 februarie 2000 şi până la data pronunţării, precum şi suma de 1.113.918 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost dispusă evacuarea necondiţionată a pârâtei din imobilul înscris în C.F. 10.005 nr. top R 200/3/52/C/3/r/I – XX.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încheiat cu SC C. SA contractul de vânzare-cumpărare nr. 34 din 3 decembrie 1999, ca efect principal al acestui contract fiind transferarea proprietăţii imobilului situat în Reşiţa, iar pârâta SC T.C. SRL a încheiat, la rândul său, cu SC C. SA un contract de asociere prin participaţiune, pe o perioadă de un an.
Societatea-pârâtă nu s-a prezentat la noul proprietar pentru a încheia un contract de închirie sau al prelungi pe cel ajuns la termen, în concluzie, societatea-pârâtă a folosit spaţiul de la parterul blocului, dându-i o destinaţie de spaţiu comercial, fără nici un titlu legal şi fără a-şi onora debitele către proprietar.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 598/A din 30 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 99 din 11 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, pe care o schimbă, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în mod greşit, s-a dispus obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, deoarece, între părţi, nu s-a încheiat un contract de închiriere, care să prevadă clauza penală privind plata penalităţilor de întârziere.
Împotriva deciziei civile nr. 598/A din 30 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC T.C. SRL, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţele judecătoreşti au fost lipsite de rol activ, nu au stabilit raporturile şi natura juridică contractuală dintre părţi, nu a existat un cuantum real al chiriei, dispunându-se greşit şi evacuarea, deoarece pârâta a părăsit anterior spaţiul.
Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
La data de 12 august 1997 a fost încheiat contractul de asociere prin participaţiune între SC C. SA Reşiţa şi SC T.C. SRL Lugoj, pe termen de un an, cu posibilitatea de a se prelungi, dacă nici una din părţi nu anunţă rezilierea cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare.
Relevanţă, sub aspect juridic, prezintă obligaţia pe care şi-o asumă SC T.C. SRL de a plăti, pentru spaţiul necesar desfăşurării activităţii comerciale, 2 % lunar din profitul net realizat, dar nu mai puţin de 85 de dolari S.U.A. pe lună, la cursul zilei.
La data de 3 decembrie 1999 este încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 34, prin care SC C. SA Reşiţa vinde scara 1 cu 20 de apartamente, în blocul din Reşiţa, către cumpărătoarea SC A. SRL Reşiţa.
Deşi, reclamanta a notificat-o pe pârâtă de două ori, prin executorul judecătoresc, pentru a plăti contravaloarea debitelor rezultate din contractul de asociere în participaţiune şi de a solicita prelungirea contractului, pârâta nu s-a conformat.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL, cu sediul în Lugoj, judeţul Timiş, nefiind întrunite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia civilă nr. 598/A din 30 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Lugoj, împotriva deciziei nr. 598 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1094/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1097/2003. Comercial → |
|---|
