CSJ. Decizia nr. 1094/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1094/2003
Dosar nr. 6707/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. P. S.A. Târgovişte, a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.G S.A., solicitând plata sumei de 12.608.285 lei contravaloarea produselor livrate la care se adaugă prejudiciul suferit şi cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvenţională, pârâta solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciul adus ca urmare a îndeplinirii total necorespunzătoare a construcţiei executate.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă 836 din 2 septembrie 1999, a admis acţiunea precizată obligând pe pârâtă la 12.608.285 lei contravaloare produse la 5.016.688 lei daune şi la 1.429.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, instanţa a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin contractul de execuţie din 6 octombrie 1997, reclamanta, în calitate de subantreprenor, a confecţionat pentru pârâtă (antreprenor general) o construcţie metalică, conform prescripţiilor tehnice şi a proiectului de execuţie, pe care aceasta nu a plătit-o aşa încât, la prejudiciul produs prin neplata facturilor emise se adaugă daunele interese, conform dispoziţiilor art. 1086 C. civ.
În privinţa cererii reconvenţionale s-a reţinut că pârâta nu a făcut dovada calităţii necorespunzătoare a produsului livrat.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 353 din 5 aprilie 2000, a admis apelul pârâtei şi, desfiinţând sentinţa atacată, a trimis cauza spre rejudecare, considerând că se impunea punerea în discuţie a probelor solicitate de pârâtă.
În rejudecare, instanţa de fond, prin sentinţa civilă 267 din 13 februarie 2001, a respins acţiunea reclamantei şi, admiţând cererea reconvenţională, a obligat-o la 102.102.497 lei despăgubiri pentru construcţia metalică necorespunzătoare şi la 8.321.150 lei cheltuieli de judecată. S-a reţinut că reclamanta a livrat o schelă metalică cu deficienţe cantitative şi calitative refuzând să întocmească procesul verbal de recepţie, iar pentru punerea în exploatare, pârâta a investit 102.102.497 lei.
Soluţionând apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 886 din 3 iulie 2001, a respins cererea ca nefondată considerând că pârâta nu a fost încunoştinţată de executarea lucrării care nu a fost recepţionată, aşa încât lipsurile cantitative şi calitative în valoare de 102.102.497 lei au fost completate de beneficiar.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a analizat dispoziţiile art. 5.2. din contract referitoare la obligaţia intimatei pârâte de a recepţiona marfa, a acceptat modificarea câtimii obiectului cererii după închiderea dezbaterilor şi nu s-a pronunţat asupra probelor privind deficienţele lucrării.
Mai susţine recurenta şi greşita aplicare a art. 11 din Decretul nr. 167/1958 considerând că acţiunea pârâtei se prescrie, conform art. 5 din actul normativ sus menţionat, iar, pe de altă parte, remedierea deficienţelor fără să fie aduse la cunoştinţa constructorului nu au fost analizate de instanţa de apel, în contextul în care paza juridică aparţinea pârâtei.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele următoare.
Potrivit convenţiei părţilor, încheiată la 6 octombrie 1997, reclamanta se obliga să confecţioneze o construcţie metalică, conform prevederilor proiectului, preţul fiind de 124.200.000 lei fără T.V.A., la data de 1 octombrie 1997, cu posibilitatea revizuirii lui în cazul în care greutatea materialelor o depăşeşte pe cea prevăzută în contract.
Obligaţia reclamantei (subantreprenor) era, potrivit art. 4, să execute şi să predea la termenele stabilite elementele metalice, iar obligaţia pârâtei (antreprenorul general) era, conform art. V, să plătească un avans de 30%, să ridice marfa conform graficului de eşalonare şi să achite costul lucrării în termen de 15 zile de la facturare.
Părţile au convenit, ulterior, ca plata să se poată efectua şi prin compensaţie, realizându-se astfel o plată parţială, în raport cu facturile emise.
Potrivit Regulamentului de aplicare a HG nr. 273/1994, obligaţia de a numi comisia de recepţie aparţinea investitorului care, de altfel, a încălcat şi îndatorirea de a ridica marfa conform graficului de eşalonare (art. 5.2. din contract).
Prin semnătura de primire pe factura fiscală 1050182 din 19 martie 1998 a confecţiei metalice, chiar dacă a făcut menţiunea că lucrarea nu a fost cântărită şi nici dată în primire conform listei de materiale, pârâta şi-a asumat riscul trecerii în proprietate a bunului în situaţia în care se afla, fără însă a înfiinţa o comisie de recepţie pentru preluare, aşa cum normele în vigoare o impuneau.
Mai mult, pârâta a efectuat plăţi parţiale, prin compensaţie, fără a învedera existenţa unor vicii de construcţie, astfel că, în măsura plăţilor efectuate, verificarea lucrului se prezumă făcută (art. 1482 C. civ.).
Invocând propria culpă în recepţionarea lucrării, pârâta doreşte nu numai exonerarea de plată, dar şi obligarea reclamantei la despăgubiri, situaţie care este în afara normelor şi principiilor de drept. De altfel, ezitarea în caracterizarea obligaţiilor ce reveneau părţilor privind termenele de execuţie şi recepţionarea lucrării conduce la concluzia netemeiniciei hotărârii instanţei de apel.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 886 din 3 iulie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi modificând Decizia, va admite apelul şi, schimbând în parte sentinţa Tribunalului Prahova, va respinge, ca nefondată, cererea reconvenţională a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. Târgovişte, împotriva deciziei nr. 886 din 3 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ comercial, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamanta pârâtă S.C. P. S.A. Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 267 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Prahova pe care o schimbă, în parte, în sensul că respinge, ca nefondată, cererea reconvenţională a pârâtei S.C. M.G. S.A. Ploieşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1093/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1096/2003. Comercial → |
|---|
