CSJ. Decizia nr. 1188/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1188/2003
Dosar nr. 8070/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 ianuarie 2001, reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, în prezent A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. S.A. Bicaz, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 61.103.677 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate Fondului Proprietăţii de Stat Bucureşti pentru exerciţiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa civilă nr. 214/ E din 27 martie 2001, Tribunalul Neamţ, a admis, în parte, acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.931.950 lei cu titlu de dobânzi calculate în varianta la vedere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, pentru achitarea cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, reclamanta este în drept să pretindă, în baza dispoziţiilor art. 43 din C. com., pentru recuperarea prejudiciului, dobânzi, însă, nu la nivelul solicitat prin cerere, ci numai în cuantum de 13.931.950 lei, care reprezintă echivalentul dobânzilor, calculate în varianta dobânzii la vedere.
A mai reţinut instanţa că procentul practicat de reclamantă, pentru stabilirea cuantumului dobânzilor, nu se justifică, deoarece, potrivit legii, dividendele sunt venituri publice şi, ca atare, acestea se virează la Ministerul Finanţelor, situaţie în care reclamanta nu poate face dovada prejudiciului la nivelul precizat, atâta timp cât sumele nu au fost depuse la bancă pe un termen de un an, pentru a încasa dobânda pretinsă.
Or, în lipsa unor asemenea dovezi, a reţinut instanţa în continuare, totuşi, reclamantei i se cuvin dobânzi în cuantumul acordat de bănci pentru depozitele la vedere care se cifrează, în raport de nivelul dividendelor şi perioada în care a fost întârziată plata acestora, la suma de 13.431.950 lei.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 403 din 14 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa reţinând, în fundamentarea soluţiei că, într-adevăr, dividendele sunt venituri publice, fiind virate la Ministerul Finanţelor, astfel că, nu se justifică cererea apelantei de obligare a intimatei la plata daunelor raportate la nivelul dobânzilor practicate de către B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an şi cu această motivare s-a menţinut sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti susţinând, în esenţă, că, numai printr-o greşită apreciere a probelor de la dosar şi interpretare eronată a dispoziţiilor legale, incidente în cauză, curtea de apel a menţinut sentinţa primei instanţe, deoarece, în calitate de creditor, era îndreptăţit, în vederea reparării prejudiciului înregistrat ca urmare a achitării cu întârziere a dividendelor, să solicite, cu titlu de daune interese, dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani constituită în depozit la bancă, aceasta, în afara faptului că opţiunea privind modul în care sumele se depun la bancă în depozite constituite la termen sau la vedere, aparţine A.P.A.P.S.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii cu obligarea pârâtei la plata sumei de 61.103.677 lei cu titlu de daune interese, aşa cum a solicitat prin acţiunea introductivă.
Recursul reclamantei nu este fondat.
În materie comercială, legea prezumă, în cazul neexecutării unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosinţă a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu, constând în dobânda datorată pe perioada neachitării debitului.
Potrivit art. 43 C. com., debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă, în speţă, de la data de 16 aprilie 1998, astfel cum a precizat reclamanta prin acţiunea introductivă de instanţă.
Coroborând dispoziţiile art. 43 C. com. cu cele ale art. 1088 C. civ., dobânzile la care se referă art. 43 C. com. se pot solicita cu titlu de daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei deoarece, dacă debitorul nu plăteşte suma datorată la termen, înseamnă că aceasta o foloseşte în interes propriu şi, deci, că se îmbogăţeşte fără justă cauză, în detrimentul creditorului.
În plus, aceste daune sunt datorate, potrivit textelor legale precizate, fără ca creditorul să fie ţinut să justifice vreo pagubă.
Sub aspectul cuantumului daunelor interese, criticile recurentei nu sunt fondate întrucât, calculul acestor daune nu se poate face raportat la dobânzile bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, în lipsa unor dispoziţii legale în acest sens, aceasta, în afara faptului că, în cauză, nu s-a probat că dividendele ar fi fost destinate constituirii unor depozite şi nu virării acestora la bugetul de stat, aşa încât, în mod corect, instanţele au acordat reclamantei numai dobânda prevăzută de lege, respectiv dobânda la vedere.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Patrimoniului Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 403 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1187/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 119/2003. Comercial → |
|---|
