CSJ. Decizia nr. 1187/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1187/2003
Dosar nr. 7423/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2000, reclamantul, Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâtul, Ş.N. Galaţi, pentru a fi obligat la plata sumei de 434.980.848 lei, reprezentând daune-interese moratorii, pentru plata cu întârziere a dividendelor, pentru exerciţiul financiar al anului 1996.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin Adunarea Generală a Acţionarilor din 1997, s-a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1996, dar pârâtul a achitat cu întârziere dividendele reclamantului, situaţie în care a calculat şi pretins daune moratorii la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa civilă nr. 7568 din 24 octombrie 2000 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea societăţilor comerciale, aportul asociaţilor la capitalul social nu este generator de dobânzi.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 319 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti.
Cu actul înregistrat la 23 iulie 2001, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, a depus motive de recurs împotriva acestei decizii, susţinând următoarele critici:
- în mod greşit instanţele şi-au întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 31/1990, care exceptează dividendele de la datoriile comerciale purtătoare de dobânzi;
- pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. şi pe art. 43 C. com., întrucât, prin plata cu întârziere a dividendelor, i s-a produs un prejudiciu.
Recursul reclamantei este nefondat.
Deşi susţinerea recurentei, privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 31/1990, este întemeiată, aportul la capitalul social având o natură juridică diferită de cea a dividendelor, pretenţiile Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, la plata daunelor-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor practicate de bănci pentru depunerile la termen de un an, nu se justifică.
Într-adevăr, această problemă este strâns legată de materia daunelor pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. Când obligaţia contractuală constă în „facere" sau „dare" a unui alt bun decât o sumă de bani, regula invocată, din ideea de integrală despăgubire a creditorului, este că aceasta din urmă are dreptul să reclame creditorului, potrivit art. 1084 C. civ., atât pierderea, cât şi câştigul nerealizat, cu condiţia să facă dovada existenţei şi întinderii lor.
Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani, daunele sunt prezumate, aşa încât creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor [art. 1088 alin. (2) C. civ.].
Este necontestat că, în cauză, obligaţia care nu a fost îndeplinită este comercială, aşa încât se aplică dispoziţiile art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale, lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege, în afară de cazul când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.
Din acest punct de vedere, este de reţinut că părţile nu au stipulat un cuantum al dobânzii, care, deşi curge de drept, trebuia determinat.
Stăruinţa recurentei de a i se acorda dobândă, pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, nu poate fi primită, întrucât s-ar eluda natura contractuală a acestor dobânzi.
Dobânzile în materie comercială reprezintă, aşa cum susţine şi recurenta, echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutare şi, în consecinţă, ele corespund folosirii sumei de bani aparţinând altuia de către debitor.
În comercial, au fost menţinute principiile care guvernează daunele compensatorii, pentru sumele de bani, cu o derogare de ordin general şi cu consacrarea unor excepţii de la regula limitării daunelor la dobânzi compensatorii şi înlăturarea daunelor corespunzătoare pagubei reale şi câştigului realizat. Derogarea priveşte, însă, momentul de la care curg dobânzile şi faptul că acestea curg de drept.
Prin urmare, recurenta, a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com., atunci când a susţinut că, în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o, dacă banii se aflau în depozit cu termen.
După cum rezultă din susţinerile recurentei, sumele încasate cu titlu de dividende se varsă la bugetul statului şi, prin urmare, nu sunt menite să ducă la constituirea de depozite.
Este adevărat că OG nr. 9/200, care reglementează dobânda legală în materie comercială, este ulterioară momentului naşterii obligaţiei de plată a dividendelor, dar, chiar şi în lipsa acestui act normativ sau a unei stipulaţii convenţionale între părţi, s-a acordat constant dobânda la nivelul taxei de scont al B.N.R., care s-a considerat cea mai stabilă şi echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în discuţie dobânda legală stabilită prin Decretul nr. 311/1956.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 319 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1186/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1188/2003. Comercial → |
|---|
