CSJ. Decizia nr. 1184/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1184/2003
Dosar nr. 5868/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC M.F.A. SA Botoşani, i-a chemat în judecată pe pârâţii D.S. şi B.T. şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sumei de 29.529.412 lei, reprezentând contravaloare mărfuri şi prestări servicii, cu motivarea că pârâţii nu au respectat prevederile contractului nr. 1 din 1 ianuarie 1999, prin care s-au obligat să achite prestaţiile la care s-au obligat.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1, pronunţată la 8 ianuarie 2001, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada, prin nici o probă, că suma cuprinsă în cele 4 facturi, la care se referă prin acţiune, este datorată de cei doi pârâţi.
S-a mai reţinut că facturile emise de reclamantă nu au fost semnate de pârâţi.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat apel reclamanta, SC M.F.A. SA, ale cărei critici au fost apreciate ca fiind întemeiate şi, ca urmare, sentinţa a fost schimbată, în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâţilor la plata sumei de 29.529.026 lei şi la 3.671.028 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că au fost nesocotite probele din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, că suma pretinsă prin acţiune este datorată.
A mai reţinut instanţa de apel că, după pronunţarea sentinţei, s-a încheiat procesul verbal de punctaj nr. 3 din 23 ianuarie 2001, prin care datoria a fost recunoscută.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, pârâtul B.T.
Recurentul a invocat următoarele motive:
- Procesul-verbal de punctaj încheiat cu reclamanta de D.S., după pronunţarea sentinţei, nu are nici o relevanţă în cauză.
- contractul s-a încheiat între două persoane fizice şi societatea reclamantă, astfel că procesul-verbal de punctaj trebuie semnat de toate părţile participante;
- contractul din 1 ianuarie 1999 este lovit de nulitate pentru că s-a încheiat cu o persoană care nu este proprietara spaţiului, iar proprietara, SC E. SA Cătămărăşti, nu l-a vizat şi nici nu a fost înregistrat la societatea menţionată,
- reclamanta este beneficiara mărfurilor şi atunci sumele facturate sunt în sarcina reclamantei;
- în cazul în care ar fi beneficiat de mărfurile şi serviciile înscrise în facturi, reclamanta avea obligaţia să-i comunice sumele, ţinând seama de cota parte ce-i revine şi nici nu s-a făcut distincţia pe spaţii, câtă vreme reclamanta foloseşte mai multe spaţii.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat modificarea deciziei pronunţată în apel şi menţinerea sentinţei fondului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Examinarea criticilor aduse deciziei pronunţată în apel va avea în vedere prevederile contractului încheiat de părţile în proces la data de 1 ianuarie 1999.
Din examinarea acestuia rezultă că şi-au asumat calitatea de locatari D.S. şi B.T., prin semnătură proprie, şi, odată cu aceasta, şi-au însuşit clauzele prin care s-au stabilit obligaţiile ce le revin în această calitate.
Prin articolele 19 şi 20 din contract s-a stipulat obligaţia chiriaşului de a suporta valoarea ingredientelor folosite în procesul de producţie, precum şi auxiliarele necesare realizării produselor finite.
Chiriaşul s-a mai obligat să suporte toate cheltuielile efectuate de procesul de producţie, constând în energie electrică, apă, canal, telefon, precum şi la plata chiriei.
Locatarul s-a mai obligat prin art. 7 lit. c) să plătească chiria la termenele fixate în contract.
Faţă de aceste obligaţii asumate, deopotrivă, şi de recurent, alături de D.S., criticile aduse deciziei pronunţate în apel apar ca nefondate.
De altfel, în alţi termeni, nu se contestă obligaţia de plată a chiriei, dar se contestă celelalte obligaţii care, aşa cum rezultă din clauzele redate mai sus, sunt contractuale.
Este nefondată şi critica privind nulitatea contractului din 1 ianuarie 1999, întrucât, din art. 1 al contractului depus la dosarul de fond, rezultă că obiectul contractului l-a constituit procurarea folosinţei unui spaţiu situat în incinta SC E. SA Cătămărăşti, în scopul desfăşurării activităţii de sacrificare, tranşare şi carmangerie.
Prin urmare, locatorul nu şi-a arogat calitatea de proprietar, iar locaţiunea nu este condiţionată de deţinerea bunului în această calitate.
Şi critica referitoare la destinaţia sumelor după încasarea lor de către SC M.F. SA este nefondată, câtă vreme, prin contract, s-a stipulat obligaţia recurentului şi a lui D.S. de a achita aceste sume intimatei-reclamante.
Cât priveşte interpretarea art. 18 din contract, la care s-a referit recurentul, este de reţinut că aceasta nu schimbă obligaţiile care au fost stipulate distinct în art. 19 şi 20 din contract.
Aşadar, convenţia încheiată, la data de 19 ianuarie 1999, are putere de lege între părţile contractante şi, ca urmare, trebuie respectată în termenii ei, aşa cum a reţinut instanţa de apel.
Faţă de calitatea de codebitori pe care şi-au asumat-o cei doi asociaţi, procesul-verbal prin care s-a stabilit suma datorată, pe care îl contestă recurentul, îi este deplin opozabil, cu consecinţe asupra obligaţiei de plată.
În consecinţă, nefiind motive de modificare a deciziei pronunţată în apel, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B.T., împotriva deciziei nr. 250 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1183/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1185/2003. Comercial → |
|---|
