CSJ. Decizia nr. 1185/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1185/2003 Dosar nr.6308/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC „A.S." SA comuna Filipeşti, jud.Bacău, împotriva deciziei nr.274 din 3 mai 2000 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă SC „A.S." SA com.Filipseşti, jud.Bacău prin consilier juridic A. I. lipsind intimata-pârâtă Societatea Agricolă „U." – Iteşti, jud.Bacău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent care a invederat că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei având cuvântul, a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar.
După încheierea dezbaterilor, s-a prezentat intimata Societatea Agricolă „U." Iteşti, prin avocat ŢA.care a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta SC „A.S." SA Filipeşti jud.Bacău, a chemat în judecată pe pârâta Societatea Agricolă „U." Iteşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 52.937.500 lei, cu titlu de preţ, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a executat pentru pârâtă în anul 1999 lucrări agricole pentru înfiinţarea unei culturi agricole pe suprafaţa de 100.000 ha, a căror valoare s-a cifrat la suma de 99.060.000 lei.
Potrivit convenţiei părţilor, preţul lucrărilor trebuia achitat în două tranşe şi în două modalităţi de plată.
Astfel, 50% din contravaloarea acestora, respectiv suma de 50.130.000 lei trebuia achitată până la finele anului 1999, iar diferenţa de plată în sumă de 48.930.000 lei, urma a se achita în natură în sensul predării în cursul anului 2000, a cantităţii de 40.775 kg grâu la preţul de 1200 lei/kg practicat în vara anului 1999.
Prima tranşă, în sumă de 50.130.000 lei a fost achitată eşalonat în bani, până la 29 martie 2000, iar cea de-a doua, având ca obiect suma de 48.930.000 lei, a fost plătită prin două plăţi succesive la datele de 28 iulie şi 16 august 2000.
Cu toate acestea, reclamanta a considerat că, prin achitarea celei de a doua tranşe în numerar (care formează obiectul litigiului) în valoare de 49.000.000 lei, pârâta nu s-a liberat complet de obligaţie deoarece în anul 2000, când s-a făcut plata, preţul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg. la 2500 lei/kg, astfel că, preţul cantităţii de 40.775 kg. de grâu, pe care pârâta trebuia să o predea (potrivit calculului: 49.930.000 lei : 1200 lei/kg. = 40.775 kg.) se cifra la suma de 101.937.500 lei (40.755 kg.grâu x 2500 lei/kg. = 101.937.500 lei) ceea ce conduce la concluzia că pentru achitarea integrală a contravalorii lucrărilor agricole efectuate în anul 1999, pârâta trebuia să-i mai plătească, peste suma de 49.000.000 lei deja achitată în anul 2000 o diferenţă de 52.937.500 lei (majorată ulterior la 73.325.000 lei).
Tribunalul Bacău, prin sentinţa nr.32/COM din 17 ianuarie 2001, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în fundamentarea soluţiei că, din moment ce reclamanta a acceptat plata în numerar a sumei de 49.000.000 lei, în contul celei de a doua tranşe, în loc de predarea cantităţii de 40.775 kg.grâu, aşa cum se convenise prin contract, aceasta, adică pârâta s-a liberat de obligaţie şi ca atare, pretenţiile formulate prin acţiune sunt în întregime neîntemeiate.
Apelul declarat de reclamanta SC „A. S." SA, împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr.274 din 3 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bacău-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, în speţă, prin contract nu s-a prevăzut pentru achitarea celei de a doua tranşe din preţ, care trebuia să fie plătită în anul 2000, o obligaţie alternativă în sarcina pârâtei ci, aceasta consta într-o obligaţie de a da o cantitate de grâu, care fiind un bun de gen, trebuia individualizat, operaţiune care nu s-a realizat.
A mai reţinut instanţa că, în cazul neexecutării unei astfel de obligaţii, creditorul este îndreptăţit, fie să ceară executarea silită în natură, fie să achiziţioneze pe seama pârâtei cantitatea de grâu corespunzătoare, a cărei contravaloare o poate recupera pe calea executării silite, fie de a accepta executarea obligaţiei prin echivalent, adică, prin plata de despăgubiri.
În cauză, a reţinut instanţa în continuare, reclamanta a acceptat executarea obligaţiei prin echivalent, adică prin plata de despăgubiri, astfel că, pentru stabilirea cuantumului acestora, adică a daunelor compensatorii, ca echivalent al prejudiciului suferit de reclamantă ca o consecinţă a neexecutării obligaţiei în natură de către pârâtă, părţile au susţinut puncte de vedere diferite, reclamanta, stabilirea
cuantumului despăgubirilor în raport de preţul grâului de 2500 lei/kg. (şi ulterior de 3500 lei/kg), preacticat în anul 2000, iar pârâta, cel prevăzut în contract de 1200 lei/kg.
Or, cum un prim contract, s-a convenit că preţul grâului este de 1200 lei/kg., pentru recuperarea prejudiciului suportat de reclamantă, urmează a fi avută în vedere această evaluare convenţională, în raport de care pretenţiile reclamantei au fost achitate în întregime, prin plata sumei de 49.000.000 lei, în anul 2000, şi ca atare, bine prima instanţă a respins acţiunea.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC „AS." SA, susţinând în esenţă că, din lipsă de surse financiare nu a putut adopta niciuna dintre modalităţile de realizare a creanţei la care s-a referit instanţa de apel în considerentele deciziei, astfel că, a fost nevoită să accepte în contul obligaţiei plata sumei de 49.000.000 lei, care însă, trebuia privită ca o plată parţială, din moment ce, la data achitării sumei menţionate, respectiv în luna august 2000, preţul grâului se majorase de la 1200 lei/kg. (stabilit prin contract) la 4500 lei/kg., situaţie în care, pretenţile sale, referitoare la evaluarea obligaţiei de a da, la 3000 lei/kg. de grâu, s-a făcut la un preţ modest, şi ca urmare, sunt în întregime justificate, mai ales dacă se are în vedere dispoziţiile art.969 şi 970 din c.civ., care obligă părţile să execute cu bună credinţă obligaţiile asumate.
Or, cum convenţiile obligă, nu numai la ceea ce este expres prevăzut întrânsele, ci la toate urmările, ce echitatea obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa, ar fi inechitabil, în raport cu toate cele arătate ca de majorarea preţului grâului de la 1200 lei/kg la 4500 lei/kg în cursul anului 2000 să profite numai pârâta, care, în aceste condiţii, ar realiza un profit substanţial, prin diminuarea corespunzătoare a veniturilor care se cuveneau reclamantei, pentru lucrările agricole executate în anul 1999.În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 73.325.000 lei.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă, că, reclamanta SC „A.S."SA, a executat în beneficiul pârâtei Societatea Agricolă „U." Iteşti, în anul 1999 lucrări agricole, a căror contravaloare trebuia achitată astfel: prima tranşă, în numerar în cursul anului 1999, iar cea de-a doua tranşă în natură prin predarea în anul 2000 a unei cantităţi de grâu la preţul de 1200 lei/kg, practicat în anul 1999 (alin.7 din contractul nr.769/1999).
În fapt, prima tranşă, cu o valoare de 50.130.000 lei a fost achitată eşalonat până la 29 martie 2000, iar cea de-a doua rată, care a generat litigiul de faţă, a fost achitată tot în numerar, prin plăţile succesive din 28 iulie şi 16 august 2000, deşi trebuia potrivit contractului să fie achitată în natură prin predarea cantităţii de 40.775 kg grâu stabilită potrivit următorului calcul 48.930.000 lei (sumă rămasă de achitat) : 1200 lei/kg = 40.775 kg.grâu.
Faptul, că, în cursul anului 2000, cânt trebuia executată obligaţia, preţul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg, la 4500 lei/kg în raport de care, reclamanta a pretins, în final prin acţiune, recalcularea pretenţiilor sale la un aşa-zis preţ modic de 3500 lei/kg., faţă de care, susţine, că i s-ar fi cuvenit o diferenţă de preţ de 73.325.000 lei, nu poate fi avut în vedere, atâta timp cât prin contract, părţile au prevăzut expres că sumele rămase de plată pentru anul 2000 vor fi achitate în natură – grâu – la indicii de calitate STASS la preţul de 1200 lei/kg practicat în anul 1999.
Or, faţă de conţinutul acestei clauze, care constituie potrivit art.969 c.civ., legea părţilor, rămân fără nici o relevanţă, toate susţinerile reclamantei, în sensul că, pentru achitarea contravalorii prestaţiilor efectuate în anul 1999, i s-ar fi cuvenit diferenţa de preţ în sumă de 73.325.000 lei (peste suma de 49.000.000 lei achitată pentru a doua tranşă în numerar în cursul anului 2000) deoarece, în anul 2000, preţul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg. la 4500 lei/kg (reclamanta recalculând pretenţiile sale în raport cu preţul de 3500 lei/kg de grâu).
Ca atare, cum în contract părţile au convenit expres că suma rămasă de plată pentru anul 2000 se va achita în natură, prin predarea cantităţii de corespunzătoare de grâu (40.775 kg) dar la preţul de 1200 lei/kg practicat în anul 1999, rezultă că, orice susţinere a reclamantei, în sensul că i s-ar cuveni diferenţa de preţ solicitată (73.325.000 lei) este lipsită de suport legal, deoarece, obligaţia de plată a pârâtei nu putea fi stabilită decât în raport cu preţul grâului practicat în anul 1999, adică de 1200 lei/kg, neavând deci nici o relevanţă faptul că în anul 2000, când trebuia executată obligaţia, preţul grâului s-a majorat, din moment ce părţile nu au prevăzut în convenţia lor o clauză de natură a înlătura pentru prestator consecinţele negative ale unei astfel de situaţii.
Pe de altă parte, acceptarea de către reclamantă a plăţii sumei de 49.000.000 lei în numerar, corespunzătoare predării cantităţii de 40.775 kg. grâu (stabilit la 1200 lei/kg) echivalează , chiar dacă nu s-a încheiat un înscris în acest sens, cu o modifiare de comun acord a clauzei iniţiale şi ca atare, orice discuţie în sensul că pârâta ar mai datora peste suma achitată (49.000.000 lei) diferenţă de 73.325.000 lei rezultată din majorarea preţului grâului, spre finele anului 2000, este exclusă, deoarece aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, beneficiarul lucrărilor s-a liberat în totalitate de obligaţie, prin darea în plată a sumei menţionate, astfel că în mod eronat, reclamanta a procedat la recalcularea unor sume, în raport cu o obligaţie inexistentă (care a avut ca obiect predarea cantităţii de 40.775 kg grâu în anul 2000 şi a fost stinsă prin plată).
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, recursul declarat de reclamanta SC „A. S." SA comuna Filipeşti, jud.Bacău, împotriva deciziei nr.274 din 3 mai 2000, a Curţii de Apel Bacău - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1184/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1186/2003. Comercial → |
|---|
