CSJ. Decizia nr. 1186/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1186/2003
Dosar nr. 6315/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M., Agenţia Craiova, şi pârâta, E.M.P. Rovinari, a fost obligată la plata sumei de 12.333.200 lei, reprezentând taxe imobilizări, şi la 2.054.990 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea faţă de pârâta, C.N.L. Oltenia.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 109 din 8 februarie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Prin Decizia nr. 781 din 9 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat Decizia instanţei de apel şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, cu motivarea că citarea recurentei, pentru judecarea apelului, s-a făcut cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 571 din 7 iunie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele C.N.L. Oltenia – E.M.P. – Roşia, Târgu Jiu, şi C.N.L. Oltenia, Târgu Jiu, împotriva sentinţei nr. 441 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Gorj.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că, prin simpla acostare, încărcare şi predare a vagoanelor, s-a încheiat contractul de transport, iar tarifele de imobilizare sunt datorate, fiind un accesoriu ce derivă din acest contract. Că, în lipsa convenţiei cadru de exploatare, care să stabilească capacitatea de încărcare, beneficiarul are dreptul să refuze vagoanele, care depăşesc capacitatea sau nu formează o navetă completă, dar nu s-a făcut de către pârâtă nici o dovadă în acest sens.
În termen legal, pârâta, C.N.L. Oltenia SA – E.M.P., a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., împotriva acestei decizii, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că expertul nu a convocat unitatea sa pentru a participa, prin reprezentant, la verificarea documentaţiilor originale de transport şi nu s-au depus dovezi de înştiinţare a părţilor cu privire la desfăşurarea expertizei.
Critica nu este întemeiată.
Expertul A.C., în vederea documentării pentru întocmirea raportului de expertiză, a luat legătura cu părţile, care i-au pus la dispoziţie documentele solicitate, şi a examinat registrul veghetor de avizare, aşa cum rezultă din răspunsul la obiecţiunile formulate de recurentă.
Aşa fiind, instanţa de apel a reţinut corect că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., iar, prin formularea pârâtei a obiecţiunilor la raportul de expertiză, aceasta nu poate pretinde că i s-a încălcat dreptul său la apărare.
Pe fondul litigiului, recurenta a susţinut că intimata nu a putut dovedi, cu registrul veghetor sau notele de constatare (document unilateral încheiat de reclamantă) culpa sa în depăşirea termenului liber tarifar pentru încărcarea vagoanelor. Că, în cauză, nu s-a încheiat contract de transport sau convenţie-cadru pentru reglementarea pe etape a modalităţii de încărcare, a timpilor de încărcare şi a modului de asigurare a vagoanelor între transportator şi expeditor.
S-a precizat că lipsa acestui act a condus la punerea la dispoziţia recurentei a unui număr mai mare de vagoane sau a unui număr insuficient pentru formarea unei navete (10 - 20 vagoane) şi la neconcordanţa de asigurare pe tipuri de vagoane.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Între părţi au existat convenţii de transport, cu obligaţii stabilite potrivit planului de transport lunar.
Prin încărcarea şi predarea vagoanelor de către intimata-reclamantă, s-a încheiat contractul de transport, în condiţiile Regulamentului de transport C.F.R., aşa încât susţinerea recurentei, privind lipsa acestuia, va fi înlăturată, întrucât nu are suport probator.
Cum pârâta a contestat culpa sa în ceea ce priveşte plata taxelor de imobilizare a vagoanelor, s-a dispus efectuarea unei expertize prin care s-au examinat notele de constatare ale Regionalei C.F.R. Craiova şi registrul veghetor.
Din cuprinsul raportului de expertiză, ale cărui concluzii au fost în mod corect însuşite de ambele instanţe, a rezultat că, pentru vagoanele aflate în litigiu, (Notele de constatare nr. 92/4820, nr. 23/1132 şi nr. 27/1256, şi la care s-au calculat imobilizări) în registrul veghetor, pe fiecare poziţie este aplicată ştampila beneficiarei-pârâte şi este semnată de delegatul acesteia, fără nici o obiecţiune în ceea ce priveşte imobilizările stabilite la aceste vagoane. Că, delegaţii E.M.P. au preluat fără obiecţiuni numărul şi tipul de vagoane puse la dispoziţie, pentru încărcare, de către staţia C.F.R. Rovinari şi nu a existat nici o interdicţie privind predarea de către recurenta-pârâtă a vagoanelor încărcate, indiferent de numărul acestora.
Este adevărat că procesul-verbal de capacitate nr. 567 din 28 ianuarie 1997, prezentat de recurentă, nu s-a putut finaliza, întrucât nu a fost semnat de ambele părţi. La vagoanele de la Nota de constatare nr. 23/1132, ce cuprind imobilizări în valoare de 10.719.900 lei, din registrul veghetor nu s-a procedat la navetizarea lor, deoarece aveau destinaţii diferite, şi nu din culpa intimatei, aşa cum recurenta a susţinut.
Faţă de aceste considerente, susţinerea recurentei, că instanţele nu puteau stabili culpa sa în depăşirea termenului liber tarifar pentru încărcarea vagoanelor, numai cu datele din registrul veghetor şi notele de constatare, va fi înlăturată, fiind o simplă apărare, care nu a fost argumentată cu probe concludente administrate în litigiul dedus judecăţii.
În mod corect, ambele instanţe au reţinut că răspunderea, pentru neplata taxelor de imobilizare a vagoanelor, aparţine recurentei, în condiţiile art. 10 pct. 1 şi 2 din Tariful local de mărfuri şi a Regulamentului de transport C.F.R., care a comandat vagoanele la staţia C.F., le-a preluat cu personal şi, prin mijloace de manevră proprii, le-a pus la încărcare, indiferent de numărul şi tipul acestora.
Aşa fiind, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.L. Oltenia – E.M.P. Rovinari, împotriva deciziei nr. 571 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1185/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1187/2003. Comercial → |
|---|
