CSJ. Decizia nr. 1204/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1204/2003
Dosar nr. 2790/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2002, precizată ulterior, reclamanta R.A.S.C. Făgăraş, devenită S.C. A.S. S.A. Făgăraş, a chemat în judecată pe pârâtul M.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-l oblige pe acesta să-i plătească suma de 2.621.858 lei, reprezentând chirie şi penalităţi şi să dispună, totodată, rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtului din locuinţă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 23 aprilie 2002, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia de necompetenţă, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în raport de obiectul de activitate, reclamanta este un comerciant şi, ca atare, chiar dacă contractul de închiriere al unei locuinţe este de natură civilă, el va dobândi, în temeiul art. 56 C. com., caracter comercial pentru ambele părţi, dacă locaţiunea este făcută de un comerciant, cazul în speţă, astfel că, în raport de aceste considerente şi ţinând cont de dispoziţiile art. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, revine Tribunalului Braşov, căruia i-a trimis dosarul.
Prin sentinţa civilă nr. 2861/ C din 30 septembrie 2002, Tribunalul Braşov a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă materială a cauzei în primă instanţă şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraş, sesizând, totodată, Curtea de Apel Braşov pentru a se pronunţa cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Braşov a reţinut, în esenţă, că, chiar dacă reclamanta este un comerciant, această împrejurare nu poate atrage aplicarea legii comerciale pentru ambele părţi, atâta timp cât actul juridic încheiat priveşte închirierea unei locuinţe şi, deci, este de natură esenţialmente civilă şi nu se referă la transmiterea unui fond de comerţ pentru a deveni incidente, în cauză, reglementările din codul comercial.
Prin sentinţa civilă nr. 25/ F din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a stabilit, în baza art. 22 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, instanţa reţinând, în esenţă, soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Că, din examinarea actelor constitutive ale locatarului şi a obiectului său de activitate, constând în administrarea şi închirierea unor locuinţe, rezultă, fără nici o îndoială, calitatea de comerciant a acestuia, astfel că, plecând de la acest aspect, intervine şi prezumţia de comercialitate cu privire la toate faptele săvârşite de reclamantă în îndeplinirea obiectului său de activitate, situaţie care, chiar dacă, în principiu, contractele încheiate în scopul închirierii unor locuinţe au caracter civil, această împrejurare este lipsită de relevanţă, din moment ce operaţiunile respective au privit un fond de comerţ, element caracteristic activităţii comerciale.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraş, susţinând, în esenţă, că, numai printr-o greşită interpretare a dispoziţiilor legale, incidente în cauză, curtea de apel a reţinut că litigiul ar fi de natură comercială, atâta timp cât locuinţele pe care le administrează, potrivit obiectului său de activitate, sunt proprietatea municipiului Făgăraş şi, ca atare, nu constituie fondul său de comerţ, nefiind destinate unor activităţi comerciale, care să fie concretizate în atragerea clientelei, în vederea realizării de profit.
În dezvoltarea susţinerilor sale, recurenta mai arată că atribuirea locuinţelor în folosinţă se face în baza unei legislaţii speciale, derogatorie de la normele din dreptul comun, potrivit căreia, beneficiarul contractului de închiriere îl stabileşte Primăria Municipiului Făgăraş, fără ca reclamanta să poată să-şi exprime vreo opţiune în acest sens.
De asemenea, recurenta mai precizează că, şi în ceea ce priveşte nivelul chiriei, această legislaţie conţine prevederi speciale, în sensul că, la stabilirea cuantumului acesteia, se are în vedere măsuri de protecţie socială pentru chiriaş, fără a se ţine seama de preţurile practicate pe piaţa liberă.
Recursul reclamantei este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, în baza contractului de închiriere din 19 septembrie 1994, încheiat între reclamanta R.A.S.C. Făgăraş, în calitate de proprietar şi pârâtul M.I. în calitate de chiriaş, acestuia i-a fost atribuită în folosinţă, pentru el şi membrii familiei sale, o locuinţă pe termen de 5 ani, cu plata chiriei aferentă, care nu a fost achitată la termen şi în cuantumul stabilit.
Cum din fişa locativă rezultă, fără nici un dubiu, că spaţiul are destinaţia de locuinţă şi, deci, că scopul închirierii a fost străin de orice activitate comercială, în mod greşit curtea de apel a reţinut că acesta ar constitui fondul de comerţ al reclamantei şi a considerat, plecând de la acest aspect, că litigiului i-ar fi aplicabile dispoziţiile legislaţiei comerciale, ignorând astfel principiul potrivit căruia, locaţiunea este un accesoriu al unui act prin natura sa civilă, respectiv, a contractului de închiriere).
Pe de altă parte, caracterul necomercial al pricinii este demonstrat, aşa cum bine arată recurenta în cererea sa, atât de modalitatea în care este stabilit beneficiarul contractului de închiriere, cât şi de nivelul chiriei care, ambele, sunt reglementate printr-o legislaţie specială, care exclude aplicarea principiului libertăţii de voinţă a părţilor contractante, element esenţial al dreptului comercial.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat în cauză şi a se modifica sentinţa atacată, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraş şi pârâtul M.I., în favoarea Judecătoriei Făgăraş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraş, succesoare a R.A.S.C. Făgăraş, modifică sentinţa civilă nr. 25/ F din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Comercială şi de contencios administrativ, în sensul că stabileşte competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1202/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1207/2003. Comercial → |
|---|
