CSJ. Decizia nr. 1356/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.1356/2003

Dosar nr. 6508/2001

Şedinţa publică din 5 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În fond după casare, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 386 din 27 februarie 2000, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă.

A fost admisă în parte acţiunea introdusă de reclamanta Asociaţia de locatari bloc K 6 Ploieşti, împotriva pârâţilor S.C. N.C. S.R.L. Ploieşti şi C.N., dispunându-se evacuarea primei pârâte din spaţiul proprietatea celei de a doua pârâte.

S-a respins, ca rămas fără obiect, primul capăt de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 4217/1998, încheiat de cele două pârâte.

S-a reţinut că, potrivit art. 64 din Legea 114/1996, reclamanta are calitatea să formuleze acţiunea de faţă şi, întrucât societatea pârâtă a schimbat, fără acordul reclamantei, destinaţia spaţiului închiriat, s-a dispus evacuarea.

În ceea ce priveşte rezilierea contractului de închiriere, s-a constatat că locaţiunea a încetat prin împlinirea termenului, la data de 1 septembrie 1999, deci, această cerere a rămas fără obiect.

Apelul declarat de pârâta S.C. N.C. S.R.L. a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Ploieşti care, prin Decizia civilă nr. 804 din 18 iunie 2001, a reţinut că, deşi citată cu menţiunea timbrării, apelanta pârâtă nu s-a conformat, astfel că s-a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. N.C. S.R.L. care invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile Legii 146/1997 R, întrucât măsura anulării s-a dispus fără a se cita pârâta cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de citare, şi cum prevede art. 20(3) din Legea 146/1997 R mai ales că se solicitase de intimata reclamantă termen pentru lipsă de apărare.

Recursul este nefondat.

Verificându-se susţinerile din recurs, se constată că, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Surprinzător de ce se afirmă de către recurentă, se află dovada de citare a apelantei pârâte (recurenta de acum) pentru termenul din 18 iunie 2001, când s-a judecat dosarul prin care, clar, i se pune în vedere acesteia să timbreze apelul cu suma de 37.550 lei, timbrul judiciar de 1500 lei fiind achitat, astfel că au fost respectate întocmai dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, recurenta fiind aceea care nu s-a conformat cerinţelor legale şi care nu mai poate să-şi invoce în recurs, propria culpă.

Faptul că nu s-a admis cererea formulată de partea adversă din proces de a se amâna cauza , nu poate fi invocat de recurentă, putând, cel mult, să se fi plâns reclamanta care, însă, nu a făcut recurs.

Faţă de cele arătate, hotărârea recurată fiind legală, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. N.C. S.R.L. Ploieşti, împotriva deciziei nr. 804 din 18 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1356/2003. Comercial