CSJ. Decizia nr. 1355/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1355/2003
Dosar nr. 6491/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 147, pronunţată la data de 28 februarie 2001, în dosarul nr. 734/2000, secţia comercială a Tribunalului Buzău a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. Buzău SA, în contradictoriu cu pârâta, Asociaţia A.P., prin care a solicitat obligarea acesteia să-i plătească suma de 14.304.640 lei, cu titlu de credit restant; suma de 43.109.183 lei, cu titlu de dobânzi aferente şi cheltuielile de judecată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, din probele administrate rezultând că lucrările agricole finanţate de reclamantă şi executate în beneficiul pârâtei au fost, în totalitate, plătite de aceasta.
Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 792, pronunţată la data de 13 iunie 2001, în dosarul nr. 3566/2001.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel, analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale, incidente soluţionării cauzei, a constatat că legalitatea şi temeinicia acesteia nu este afectată, întrucât instanţa de fond a manifestat rol activ, a lămurit toate aspectele necesare soluţionării corecte a litigiului, a analizat, faţă de contractele încheiate între părţi, succesiv, modul de executare a obligaţiilor contractuale rezultate din contractul nr. 107 din 1994, în contextul executării obligaţiilor contractuale derivate din contractul nr. 149 din 1993, a cărui executare se întindea şi pe parcursul anului 1994, şi a respins, cu justeţe, cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, ca fiind inutilă, în condiţiile în care a doua expertiză efectuată în cauză de expertul A.C., completată de 2 ori, a răspuns obiecţiunilor şi a analizat în mod judicios executarea obligaţiilor contractuale asumate de pârâta-intimată, prin contractele ce formează obiectul litigiului.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta-reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat, în esenţă, că instanţele şi-au întemeiat hotărârile în mod greşit, pe expertiza efectuată în cauză, ignorând celelalte probe administrate, critică care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că prima instanţă de control judiciar a avut în atenţie întreg materialul probator administrat în cauză, iar recurenta nu a indicat care sunt probele încuviinţate şi administrate, asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat, spre a se putea verifica în ce măsură acestea erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Aşa fiind, cum pentru a putea obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie îndeplinită atât condiţia nepronunţării asupra unei dovezi administrate, cât şi condiţia ca aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi cum, în lipsa identificării de către recurentă a unor atari dovezi, nu se poate verifica îndeplinirea cumulativă a cerinţelor evocatului text legal, constatând, deopotrivă, că motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deşi a fost invocat, nu a fost dezvoltat, pentru a face posibilă analiza temeiniciei acestuia, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
Reţinând culpa procesuală a recurentei şi dreptul intimatei de a fi despăgubită cu suma reprezentând cheltuielile de judecată efectuate justificat în recurs, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 2.000.000 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 792 din 13 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Obligă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina recurentei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1353/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1356/2003. Comercial → |
|---|
