CSJ. Decizia nr. 1357/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1357/2003
Dosar nr. 6511/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 7967/2000, reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P. Iaşi, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iaşi, S.N.P. P. SA, sucursala P.S. şi sucursala P.Z., pentru ca pârâta, ce va fi găsită în culpă, să fie obligată la plata sumei de 17.079.611 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 1.350 kg. benzină lipsă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că, la data de 14 aprilie 2000, S.N.P. P. SA, sucursala P.S., prin sucursala P.Z., i-a expediat benzină premium II, iar vagonul a ajuns la destinaţie cu sistemul de sigilare violat, ce nu asigura integritatea mărfii, permiţând ridicarea capacului la domă cu cca. 3 cm, iar la recepţie s-a constatat o lipsă cantitativă de 1.350 kg, potrivit procesului-verbal nr. 31 din 2000 şi nr. 268 din 19 aprilie 2000.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, arătând că litigiul dintre reclamantă şi pârâtele sucursale ale acesteia nu este de competenţa instanţelor de judecată, întrucât aceste pârâte sunt părţi componente ale aceleiaşi unităţi cu personalitate juridică, iar problemele litigioase dintre ele, ţin de competenţa conducerii societăţii.
Pârâta a mai invocat şi excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova, arătând că nici locul naşterii obligaţiei şi nici locul plăţii nu se află pe raza Tribunalului Prahova şi a solicitat declinarea cauzei la Tribunalul Iaşi.
Pe fondul cauzei a susţinut respingerea acţiunii, întrucât vagonul a sosit cu sigiliile intacte, iar jocul de la capacul domei s-a observat abia după desfacerea fluturilor şi înlăturarea acestora.
Cu privire la întinderea prejudiciului a susţinut că acesta nu este dovedit.
Prin sentinţa nr. 1449 din 7 octombrie 2000, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei. A respins excepţia necompetenţei materiale şi a necompetenţelor teritoriale, ca nefondate. Pe fondul cauzei a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R M., sucursala Iaşi, la plata sumei de 17.076.611 lei, contravaloare a 1.350 kg benzină, cu 1.441.368 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea faţă de celelalte pârâte ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut, cu privire la excepţiile invocate, că pârâtele, sucursale ale reclamantei, figurau parte din contractul de transport şi, deci, trebuiau să fie chemate în instanţă, pentru opozabilitatea hotărârii. În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă teritorială, s-a argumentat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 20 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., astfel că instanţa locului de plecare este Tribunalul Prahova.
Pe fondul cauzei, instanţa a motivat soluţia, reţinând că, prin actele de constatare, s-a stabilit o lipsă de 1.350 kg benzină la destinaţie, în situaţia în care capacul de la domă se putea ridica cu 3 cm, potrivit convenţiei părţilor, jocul acestuia permite doar 5 mm, inclusiv.
S-a motivat, în speţă, că sunt incidente prevederile art. 83 din Regulamentul de transport, în sensul că C.F.R. a preluat marfa fără obiecţiuni, confirmând, prin aplicarea ştampilei şi semnătură, că acesta este corespunzător tehnic şi comercial.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanţa a reţinut că, potrivit notei de debitare-creditare, reclamanta a achitat integral taxele şi accizele sucursalelor care i-a transportat produsele petroliere, astfel că daunele pretinse de reclamantă sunt întemeiate în valoarea arătată.
Împotriva hotărârii Tribunalului Prahova a declarat apel pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 788 din 13 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat.
Cu petiţia înregistrată la data de 9 iulie 2001, pârâta C.F.R. M., sucursala Iaşi, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta reiterează în recurs motivele de apel, criticând hotărârile atacate sub următoarele aspecte:
- soluţionarea greşită a excepţiilor de necompetenţă materială şi teritorială, iar în fondul cauzei.
- aplicarea greşită a prevederilor Regulamentului de transport, în sensul că vagonul în litigiu neprezentând urme de violare, răspunderea nu cade în sarcina cărăuşului, iar întinderea prejudiciului nu a fost dovedită de reclamantă, despăgubirea fiind doar la nivelul de 5.393.025 lei, neincluzând alte taxe şi accize, cum greşit au acordat instanţele de judecată.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce urmează.
Excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială invocate de recurentă la fond şi apel au fost corect soluţionate, având în vedere dispoziţiile art. 10 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă, reclamanta având alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente, conform art. 12 C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei, deşi marfa a ajuns la destinaţie fără urme de scurgere din conţinut şi cu toate sigiliile intacte, conform procesului-verbal nr. 31 din 2000, totuşi, în acelaşi act constatator s-a menţionat că sigiliul de la domă permitea ridicarea capacului cu circa 3 cm, fiind posibilă sustragerea din conţinut.
Cum pârâta a preluat marfa fără obiecţiuni, fiind, deci, răspunzătoare de integritatea mărfii preluată spre transport, rezultă că, pentru lipsa cantităţii de marfă, la destinaţie, răspunde cărăuşul pârât, ce avea obligaţia să nu îi preia vagonul ce nu asigura integritatea mărfii.
Pârâta nu a răsturnat prezumţia legală de culpă, cu privire la deficienţele mijlocului de transport, astfel că nu operează nici cauza de nerăspundere şi nici toleranţa de 2%, prevăzute de art. 83.9.1 din Regulament.
Cu privire la critica acordării unor despăgubiri calculate nelegal, Curtea reţine, de asemenea, că ambele instanţe au apreciat corect întinderea prejudiciului, stabilind că în preţul curent al mărfii intră şi obligaţiile financiare datorate bugetului, de altfel, achitate de reclamantă, aşa cum rezultă din nota de debitare-creditare.
În fapt, este vorba de o pagubă în patrimoniul reclamantei, nu în raport de preţul menţionat în actele care însoţesc transportul ce este valabil doar pentru decontările între subunităţi ale S.N.P. P., ci în raport cu preţul curent al mărfii, fiind posibilitatea de a–şi procura o cantitate egală de produs cu cea pierdută, care să asigure destinatarului păgubit prin pierderea mărfii.
Prin urmare, Curtea reţine că instanţele de recurs sunt neîntemeiate în raport cu considerentele ce preced, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, prin S.M.F. SA, Agenţia teritorială Iaşi, împotriva deciziei nr. 788 din 13 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1356/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1358/2003. Comercial → |
|---|
