CSJ. Decizia nr. 1603/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1603/2003
Dosar nr. 8776/2001
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 284/2001, reclamanta S.I.F. Transilvania a chemat în judecată pe pârâta SC R.L. SA Braşov, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 79.425.184 lei, reprezentând dividende aferente anului 1998, actualizarea acestui debit, rata dobânzii la conturile curente şi rata dobânzii legale cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 300 din 13 martie 2001, s-a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea reclamantei, reţinând că, deşi legal citată, cu menţiunea de a completa taxele de timbru legal datorate, aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 381/Ap din 21 iunie 2001, a admis apelul reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor sume: 36.124.200 lei – rest dividende aferente anului 1998, 15.641.779 lei daune – reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor datorate, potrivit indicelui de inflaţie, pe perioada 1 aprilie 1999 – 1 februarie 2000, 10.537.429, reprezentând dobânda legală pe perioada 1 februarie 2000 – 30 noiembrie 2000 şi la 4.433.204 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este îndreptăţită la plata restului de dividende aferente anului 1998, în sumă de 36.124.200 lei, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum şi la plata sumei de 15.641.779 lei, reprezentând prejudiciul rezultat în urma reactualizării sumei de 36.124.200 lei pe perioada 1 aprilie 1999 – 1 februarie 2000.
S-a mai reţinut că cererea reclamantei de a i se acorda despăgubiri, ca urmare a actualizării dividendelor pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, este inadmisibilă, întrucât i-au fost acordate dobânzile legale pentru perioada respectivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta.
Reclamanta a susţinut în recursul său că, în mod greşit, instanţa de apel i-a respins pretenţiile în sumă de 14.212.246 lei, întrucât, pornind de la principiul executării în natură a obligaţiilor, raportat la dispoziţiile art. 970 C. civ., are dreptul să ceară obligarea pârâtei la plata sumei datorate cu titlu de dividende, sumă reactualizată cu indicele mediu al inflaţiei, obţinând astfel executarea obligaţiei la valoarea reală a acesteia, cât şi dobânda legală.
De asemenea, a susţinut că era îndreptăţită să solicite, pe perioada februarie 1999 – 31 ianuarie 2000, dobândă comercială, ca sancţiune a întârzierii la plată a obligaţiei principale.
Recurenta-pârâtă a susţinut că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât, deşi a achitat dividendele datorate, instanţa de apel a obligat-o la diferenţa de 36.124.200 lei şi că cererile reclamantei, privind reactualizarea sumei datorate cu titlu de dividende şi plata dobânzilor, sunt inadmisibile.
A mai susţinut că, în mod greşit, a fost obligată la plata dobânzilor legale, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit şi obligaţia de plată neexecutată sau executată cu întârziere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1086 C. civ.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei, în raport cu criticile formulate de reclamantă, Curtea constată că recursul declarat de aceasta este fondat pentru următoarele considerente:
Respingerea cererii de reactualizare a sumei datorate cu titlu de dividende, pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, de către instanţa de apel este criticabilă.
Acordarea de despăgubiri, în completarea dobânzilor moratorii, nu este contrazisă de regula înscrisă în art. 1087 C. civ., întrucât, în cazul obligaţiilor băneşti, dobânda moratorie are în vedere numai întârzierea în plată, nu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor principale. Daunele în completare reprezintă tocmai daune ce sunt menite a compensa prejudiciul suferit prin erodarea monedei naţionale, adică sunt daune compensatorii.
Or, conform art. 1069 alin. (2) C. civ., creditorul poate cere deodată şi dobânda moratorie şi obiectul obligaţiei principale, deci, acestea se pot cumula.
Ca atare, este admisibilă acordarea de despăgubiri în completarea dobânzilor moratorii, mai ales în cazul devalorizării monedei de plată.
În consecinţă, reclamanta este îndreptăţită la sporul de inflaţie pe lângă dobânzile legale, acordate de instanţă pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, astfel că pârâta va fi obligată la plata sumei de 14.212.246 lei despăgubiri.
Cererea reclamantei de a i se acorda şi suma de 2.909.530 lei, reprezentând dobânda la conturile curente acordate de B.C.R., pentru perioada 4 aprilie 1999 – 31 octombrie 2000, nu are temei legal, deoarece acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit, fapt nedovedit în speţă, aşa încât, în mod just, a fost respinsă de instanţa de apel.
Aşa fiind, Curtea, în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica Decizia atacată, în sensul că va obliga pârâta şi la plata sumei de 14.212.246 lei cu titlu de actualizare dividende pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000.
Totodată va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Recursul declarat de pârâtă nu a fost timbrat, deşi aceasta a fost citată cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 2.191.602 lei, şi a timbrului judiciar, în valoare de 30.000 lei.
Cum chestiunea timbrajului este o problemă prealabilă oricărei cereri sau excepţii şi cum pârâta nu a achitat taxele de timbru legal datorate, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 123/1997, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 381 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată, în sensul că obligă pârâta, SC R.L. SA, şi la plata sumei de 14.212.246 lei cu titlu de actualizare dividende pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000. Menţine celelalte dispoziţii.
Anulează recursul declarat de pârâta, SC R.L. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1600/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1604/2003. Comercial → |
|---|
