CSJ. Decizia nr. 1604/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1604/2003
Dosar nr. 9010/2001
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3129 din 20 aprilie 2001, a admis acţiunea SC A.U. SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, şi a dispus anularea licitaţiei pentru prestaţii avio la combaterea omizilor defoliatoare, organizată la 19 martie 2001 de către pârâta R.N. P., cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, obligând pârâta la plata sumei de 303.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că organizatoarea licitaţiei nu a prevăzut în caietul de sarcini grila care să conţină metodologia de calcul pentru evaluarea punctajului ofertanţilor, iar din documentaţia pusă la dispoziţia ofertanţilor au lipsit criteriile de acceptare a ofertei, inclusiv orice elemente, altele decât preţul, care se iau în considerare în evaluarea ofertelor, obligaţii stabilite prin Ordinul nr. 45184 din 19 ianuarie 1996, privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru achiziţiile de bunuri şi de servicii, emis de Ministerul Finanţelor şi prin HG nr. 63 din 22 februarie 1994, care a aprobat Regulamentul privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, a fost respins, ca nefondat, de către secţia V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa de apel a înlăturat criticile formulate de pârâtă, constând în aceea că prestările de servicii avio din fondurile de producţie ale R.N.P. nu intră sub incidenţa dispoziţiilor legale invocate, care se aplică pentru organizarea de licitaţii pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii finanţate integral ori parţial din bugetul de stat, bugetelor locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din mijloace extrabugetare şi din credite garantate sau contractate direct de către stat şi în aceea că reclamanta a luat cunoştinţă de toate cerinţele şi criteriile tehnice şi financiare pe care trebuia să le îndeplinească.
Ea a reţinut că sistemul de punctaj nu a fost stabilit prin caietul de sarcini, făcându-se referire la acesta numai în procesul-verbal de adjudecare, întocmit după ţinerea licitaţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., pct. 9 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs, se arată că, din actele licitaţiei, rezultă că reclamanta a luat cunoştinţă de toate cerinţele şi criteriile tehnice de evaluare generală şi financiară pe care trebuia să le îndeplinească, precum şi de grila de punctaj. S-a reţinut greşit de instanţe că grila de punctaj a fost adoptată de comisie după desfăşurarea licitaţiei, ofertanţii cunoscând criteriile acestei grile din anunţul publicitar şi din caietul de sarcini.
Într-un al doilea motiv de recurs, se arată că s-a considerat greşit că procesul-verbal de licitaţie conţine date ce se referă exclusiv la partea ulterioară desfăşurării licitaţiei, acesta fiind compus atât cu date referitoare la derularea licitaţiei, cât şi cu date privind rezultatul acesteia.
Într-un al treilea motiv de recurs se arată că reprezentantul reclamantei a semnat fără obiecţiuni procesul-verbal, fiind de acord cu punctajul stabilit de comisie. Aceste obiecţiuni nu au fost formulate şi pentru faptul că reclamanta a fost depunctată la dotările tehnice şi umane, preţul nefiind definitoriu, fapt ce rezultă din variantele în care, chiar oferind un punctaj maxim preţului oferit de reclamantă, aceasta tot nu ar fi câştigat licitaţia.
În fine, într-un al patrulea motiv de recurs, se susţine că prestaţia trebuind şi fiind executată la perioada optimă a tratamentului, fiind şi achitată de pârâtă, anularea licitaţiei tot nu ar putea duce la stabilirea reclamantei drept câştigătoare şi la repetarea tratamentului.
Criticile sunt întemeiate.
Din cuprinsul anunţului publicitar din caietul de sarcini, din prezentarea modului de desfăşurare a licitaţiei, precum şi din datele procesului-verbal de licitaţie şi adjudecare, rezultă că reclamanta a cunoscut toate cerinţele şi criteriile tehnice de evaluare generală şi financiară ce constituie grila de punctaj.
Datele grilei de punctaj nu conţine elemente care să nu fie cuprinse în caietul de sarcini, aşa încât lipsa ei nu o prejudicia pe reclamantă în pregătirea prezentării la licitaţie, în ipoteza în care datele prezentate comisiei sunt reale.
Dar, dacă ar fi cunoscut conţinutul grilei, reclamanta nu ar fi câştigat licitaţia, întrucât şi în cea mai favorabilă variantă pentru ea, punctajul obţinut tot ar fi fost inferior celui obţinut de SC A.U. SA Călăraşi", câştigătoarea licitaţiei.
Art. 2.11 din Norma nr. 45.184/1996 a Ministerului Finanţelor, care trimite la art. 3.7 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 63/1994, nu prevede obligativitatea comunicării grilei de punctaj, ci doar a criteriilor de evaluare, pe care reclamanta le-a cunoscut din documentaţia pusă la dispoziţie.
Conform art. 2.12 din norma amintită, ofertantul are obligaţia să examineze toate instrucţiunile, formularele, termenii şi specificaţiile din documentele licitaţiei, iar în cazul în care are nelămuriri asupra documentelor prezentate, le solicită persoanei juridice achizitoare în scris (prin telex ori fax). Reclamanta nu a făcut acest lucru pentru ca, ulterior, să-l folosească drept motiv al unei contestaţii.
Nesolicitarea grilei de la achizitor are ca efect imposibilitatea conformării art. 2.16 din aceleaşi norme, care prevede că omiterea vreunei informaţii cerute în documentele licitaţiei sau prezentarea unei oferte necorespunzătoare faţă de documentele licitaţiei reprezintă riscuri asumate de ofertant, care pot avea drept urmare respingerea ofertei sale.
Este demn de reţinut că nici în cadrul procesului-verbal de licitaţie şi adjudecare nr. 5376 din 19 martie 2001, reclamanta nu a formulat o asemenea pretenţie, semnându-l fără obiecţiuni.
Abia la 22 martie 2001, reclamanta a formulat o contestaţie, care nu putea viza în acest moment, aşa cum a şi fost formulată, decât rezultatele licitaţiei.
În aceste condiţii, recursul pârâtei urmează a fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se Decizia atacată, admiţându-se apelul pârâtei şi schimbându-se sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta R.N.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1310 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul pârâtei R.N.P. Bucureşti şi respinge acţiunea reclamantei SC A.U. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1603/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1372/2003. Comercial → |
|---|
