CSJ. Decizia nr. 1614/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1614/2003
Dosar nr. 1807/2002
Şedinţa publică din 17 martie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Câmpina, sub nr. 1156/2001, contestatorul T.I a solicitat anularea formelor de executare silită imobiliară privind comandamentul nr. 26/2001, instituit de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Câmpina, la cererea intimatei SC C. SRL Bucureşti.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a invocat excepţia puterii lucrului judecat, arătând că, prin sentinţa civilă nr. 2732 din 1999, pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă, s-au anulat formele de executare împotriva comandamentului nr. 1146 din 1998, ce a avut ca bază contractul de garanţie nr. 3709 din 1998, încheiat între creditoarea SC C. SRL Bucureşti, debitorul S.Sh.H., şi contestator.
Contestatorul a mai arătat că datoria dintre creditor şi debitor a fost prescrisă, că nu s-au depus de către creditor, acte din care rezultă caracterul cert şi exigibil al creanţei.
Contestatorul a invocat nulitatea actelor de procedură, conform art. 105 alin. (2) şi urm. C. proc. civ., arătând că a fost instituit un nou comandament, deşi instanţa se pronunţase definitiv în această cauză.
Pe baza probei cu înscrisuri, administrată în cauză, şi după ataşarea dosarului de executare nr. 26/2001 al Biroului de executări civile din cadrul Judecătoriei Câmpina, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1085 din 28 martie 2001, prin care s-a dispus respingerea excepţiei puterii de lucru judecat şi al nulităţii actelor de procedură ca neîntemeiate şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 2732 din 1999 a Judecătoriei Câmpina, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul T.I. şi au fost admise formele de executare silită începute în dosarul de executare nr. 1164/1998, reţinându-se că cererea de executare silită, în baza contractului de garanţie nr. 3709/1998, trebuia formulată de creditoarea SC C. SRL Bucureşti, prin reprezentantul său legal, iar nu de asociatul unic al acesteia, în nume propriu.
De asemenea, s-a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 25/A din 8 ianuarie 2001 la Judecătoria Câmpina, reprezentantul societăţii SC C. SRL Bucureşti, M.B.R. a solicitat instanţei executarea silită în baza contractului de garanţie, autentificat sub nr. 3709/1998.
Instanţa de fond a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de contestator, este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerinţele triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză, potrivit art. 1201 C. civ.
S-a mai constatat că excepţia nulităţii actelor de procedură este neîntemeiată, întrucât formele de executare, întocmite de executorul judecătoresc, s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 491 - 494 C. proc. civ.
Pe fond, s-a reţinut că este neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul T.I. şi s-a dispus respingerea acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Câmpina a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în mod greşit, s-a respins excepţia privind autoritatea de lucru judecat şi excepţia nulităţii contractului, fiind prescrisă datoria faţă de creditor.
A mai precizat apelantul că soluţionarea trebuia să se facă după procedura civilă şi nu după cea comercială, fiind vorba, în cauză, de un contract de garanţie, iar pe fond trebuia admisă contestaţia.
Prin Decizia nr. 475 din 16 octombrie 2001, Tribunalul Prahova a respins excepţia nulităţii contractului, excepţia prescripţiei dreptului de a executa silit creanţa şi excepţia de procedură invocată de apelant şi a respins, ca nefondat, apelul contestatorului.
Tribunalul a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 1201 C. civ., privind tripla identitate de obiect, părţi şi cauză.
Referitor la excepţia nulităţii contractului, s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât nulitatea sancţionează nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii actului, iar aspectele invocate nu constituie cauza de nulitate a contractului.
Dreptul de a cere executarea silită nu este prescris, întrucât a fost formulată cererea de executare silită în temeiul prevăzut de dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.
Reţinând că toate criticile invocate de apelantul-contestator sunt neîntemeiate, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în mod greşit, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a se avea în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 2732/1999, s-a admis contestaţia sa la prima executare, în contradictoriu cu R.P.M., personal, şi în calitate de reprezentant legal al SC C. SRL Bucureşti.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale, iar instanţa de apel a apreciat că acestea sunt nefondate, interpretând greşit ceea ce a susţinut, întrucât a arătat că este prescrisă creanţa pentru care s-a obligat şi nu mai este valabil contractul încheiat pentru o creanţă prescrisă şi s-a reţinut greşit că ar fi solicitat să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită.
Într-un alt motiv de recurs, se arată că, în mod greşit, s-a respins cererea privind constatarea nulităţii actelor de procedură din prezenta executare, arătând că nu a fost citat legal cu ocazia executării şi n-a fost găsit la terenul în litigiu din comuna Cornu, iar executorul face menţiunea că i-a lăsat în custodie terenul respectiv.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 819 din 18 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 1372/2002, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului contestator T.I.
Pentru a pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
În mod corect cele două instanţe au respins excepţia invocată de contestator, privind autoritatea de lucru judecat, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind tripla identitate de obiect, părţi şi cauză.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2732/1999, pronunţată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul T.I. şi au fost anulate formele de executare silită începute în dosarul de executare nr. 1164/1998, reţinându-se că cererea de executare silită, în baza contractului de garanţie nr. 3709/1998, trebuia formulată de creditoarea SC C. SRL Bucureşti, prin reprezentantul său legal, şi nu de asociatul unic al acesteia, în nume propriu.
Prin cererea adresată instanţei la 8 ianuarie 2001, reprezentantul societăţii C. SRL Bucureşti – M.B.R. a solicitat instanţei executarea silită în baza aceluiaşi contract de garanţie.
Având în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 2732/1999, pronunţată de Judecătoria Câmpina, au fost anulate formele de executare silită începute în primul dosar de executare, iar prin cererea de executare silită, formulată ulterior, a fost îndeplinită cerinţa pentru care au fost anulate formele de executare, cererea fiind formulată de societatea care are calitate procesuală activă, s-a constatat corect că nu sunt îndeplinite cerinţele triplei identităţi, întrucât, în prima cauză, a figurat, ca reclamant în nume propriu, contestatorul T.I., iar cea de-a doua reclamantă este SC C. SRL Bucureşti.
Actele de executare au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, iar executarea a fost solicitată în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 399 C. proc. civ., orice executare silită se poate contesta de cel interesat sau vătămat prin executare, însă, contestatorul nu a făcut dovada că au fost încălcate dispoziţiile legale privind executarea silită, făcută în baza contractului de garanţie autentificat sub nr. 3709/1998 şi transcris la nr. 2560/1998 la Judecătoria Câmpina, ce constituie titlu executoriu, fiind învestit de către Judecătoria Câmpina.
Împotriva contractului de garanţie, contestatorul nu se poate îndrepta pe această cale şi nu poate solicita constatarea nulităţii, întrucât motivele, ce se invocă în contestaţia la executare, nu se pot referi la chestiuni de fond, care să repună în discuţie titlul executoriu şi care nu a fost contestat de recurent.
Prin urmare, în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu poate cerceta şi reţine decât fapta sau împrejurări intervenite după obţinerea titlului ce se execută, iar ceea ce se poate obţine pe această cale este numai contracararea măsurilor de executare nelegale, fără a se putea cere anularea titlului executoriu şi fără a se putea invoca motive de fond.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului, se reţine că reclamantul nu a formulat cererea în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al societăţii creditoare SC C. SRL Bucureşti, care are calitate procesuală activă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7596 din 7 iulie 2002, reclamantul contestator T.I. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a deciziei civile nr. 819 din 18 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, în dosar nr. 1372/2002.
În cadrul primului motiv de revizuire, se arată că, în mod greşit, prin Decizia atacată i-a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, cu motivarea că, în cauză, nu există tripla identitate de obiect, părţi, cauză, şi anume, că „în prima contestaţie la executare, intimat a fost M.P.R., asociatul unic al SC C. SRL, iar în cea de a doua a fost fiul său, în calitate de reprezentant legal al societăţii".
Prin cel de al doilea motiv de revizuire, formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul susţine că cele două hotărâri definitive şi irevocabile sunt contradictorii şi nu pot fi aduse la îndeplinire.
În acest sens, revizuientul susţine că în cazul aceleiaşi cereri de revizuire sunt mai multe motive, cum este cazul în speţă, conform regulilor de procedură civilă de soluţionare revin unor instanţe deosebite, nu va opera prorogarea de competenţă, ci fiecare instanţă va soluţiona cererea în legătură cu motivul cu care este competentă, respectiv, instanţa supremă să decline cauza la Judecătoria Câmpina pentru a se pronunţa pe pct. 5 al art. 322 C. proc. civ. şi apoi să se restituie dosarul la Curtea Supremă de Justiţie pentru a se revizui pe pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Motivarea cererii pe pct. 5 din art. 322 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece înscrisul despre care face vorbire revizuientul, respectiv, relaţia de la Oficiul Registrului Comerţului al municipiului Bucureşti nr. 142740 din 3 iunie 2002, nu reprezenta un înscris reţinut de partea potrivnică sau care să fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Această relaţie era la îndemâna revizuientului să fie cerută oricând, chiar şi în timpul procesului.
În ceea ce priveşte motivarea formulată de revizuient pe pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., faţă de motivarea mai sus menţionată de la pct. 5, nu mai face ca hotărârile definitive să fie potrivnic date de instanţe de acelaşi grad sau de instanţe de grad deosebit, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În consecinţă, nu mai subzistă motivele de revizuire ale unor instanţe deosebite şi, ca atare, nu mai operează prorogarea de competenţă.
Astfel fiind, cererea de revizuire urmează a fi respinsă şi a se da o decizie în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I. împotriva deciziei nr. 819 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 17 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1613/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1615/2003. Comercial → |
|---|
