CSJ. Decizia nr. 1619/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1619/2003
Dosar nr. 3054/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2316 din 13 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta, SC A.B.C. SA Bucureşti, împotriva pârâtei, SC I.S.I. SRL Bucureşti, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 9.625 dolari S.U.A., reprezentând cota de asociere neachitată, plus 157.650.037 lei penalităţi pentru plata cu întârziere a cotei de asociere, plus 2.773.690 lei contravaloare utilităţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta a achitat în fiecare lună cota de asociere şi cheltuieli de întreţinere.
Prin Decizia civilă nr. 192 din 15 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa apelată şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia următoarele sume: 9.625 dolari S.U.A., plătibili în lei la data efectuării plăţii, reprezentând contravaloare cotă de asociere, 157.650.037 lei penalităţi, 2.773.690 lei contravaloare utilităţi, plus 25.678.662 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că atât cota de asociere, cât şi penalităţile au fost solicitate şi calculate şi după data de 31 decembrie 1998, în temeiul art. 1437 – 1452 din C. civ., iar pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale nici până la 31 decembrie 1998 şi nici ulterior, neevacuând spaţiul, aflat în asociere.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ. şi solicitând casarea acesteia şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de tribunal.
Recurenta-pârâtă susţine astfel că greşit a fost obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă, întrucât contractul de asociere nu a mai fost prelungit, reclamanta neavând acte de proprietate pentru spaţiul respectiv. Arată că, la dosarul cauzei, există un contract de asociere şi două acte adiţionale din care rezultă că asocierea a încetat la data de 31 decembrie 1998 şi eronat s-a considerat că părţile au încheiat un contract de locaţiune reglementat de Codul civil şi, în cauză, s-ar aplica prevederile art. 1437 - 1452 C. civ., care reglementează tacita relocaţiune, când ele au încheiat un contract de asociere, reglementat de Codul comercial, pârâta îndeplinindu-şi obligaţiile ce-i reveneau conform acestui contract.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile clauzei inserate la art. 9 alin. (1) din contractul de asociere nr. 3816 din 8 august 1997, încheiat între părţi, contractul încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat (dosar fond), iar potrivit ultimului act adiţional intervenit la contract, s-a stabilit prelungirea raporturilor contractuale de asociere până la 31 decembrie 1998 (dosar fond).
Se reţine, prin urmare, că acest contract încetând la data mai sus menţionată, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui contract de locaţiune, în speţă, devenind aplicabile dispoziţiile legale, referitoare la tacita relocaţiune şi admisibile pretenţiile reclamantei, decurgând dintr-o perioadă ulterioară acestei date.
În ce priveşte pretenţiile reclamantei, privind cota de asociere şi cheltuielile de întreţinere, anterioare datei de 31 decembrie 1998, se reţine că pârâta a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, cu ordinele de plată depuse la dosar, iar pentru cele aferente lunilor noiembrie şi decembrie, când contractul a încetat prin ajungere la termen, nu a precizat sumele de bani rămase neachitate, împrejurare în care corect s-a reţinut de către prima instanţă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1169 din C. civ., reclamanta nedovedindu-şi pretenţiile.
Astfel fiind, întrucât recursul pârâtei este fondat, va fi admis, se va modifica Decizia atacată şi se va respinge apelul reclamantei, menţinându-se ca fiind legală şi temeinică hotărârea pronunţată în cauză de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.S.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 199 din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică Decizia atacată, respinge apelul reclamantei SC A.B.C. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1618/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 162/2003. Comercial → |
|---|
