CSJ. Decizia nr. 1615/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1615/2003
Dosar nr. 7017/2001
Şedinţa publică din 17 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 noiembrie 2000, reclamanta Primăria municipiului Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, B.R.D. S.A. Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 72.200.432 lei cu titlu de diferenţă taxă concesionare pe 1999 şi majorări de întârziere aferente, calculate conform contractului de asociere nr. 44/1995.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin contractul de asociere nr. 44/1995 din 20 martie 1997, încheiat între părţi, s-a stabilit terminarea construcţiilor, punerea în funcţiune şi exploatarea blocului X., tronson 1 din ansamblul E., sector 3 Bucureşti.
Durata asocierii a fost stabilită pe toată durata construcţiei, pârâta obligându-se să achite taxa de concesionare a terenului pe perioada existenţei construcţiei, în caz contrar, datorând penalităţi.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că cele 13 apartamente preluate în deplină proprietate de la reclamantă, pe care le-a vândut la finele anului 1998 şi că, potrivit Legii nr. 50/1991, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentelor, s-a transmis şi dreptul de concesiune deţinut de pârâtă asupra terenului, fiind stipulată această clauză în contractele de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2203 din 20 martie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi de drept, formulată în apărare de către pârâtă prin întâmpinare şi actele depuse la doar, precum şi faptul că înstrăinarea s-a produs în anul 1998, iar taxa de concesionare se solicită pentru anul 1999.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, prin Decizia civilă nr. 1052 din 27 ianuarie 2001, reţinând, în motivarea soluţiei adoptate, aceleaşi considerente ale instanţei de fond, bazate pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 50/1991, în sensul că, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentelor, B.R.D. a transmis noilor proprietari şi cota/parte aferentă din dreptul de concesiune asupra terenului, obligaţie stipulată în contractele de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, prin reiterarea motivelor de apel sub forma criticilor în recurs, că, în mod greşit, ambele instanţe au reţinut că pârâta nu datorează taxa de concesionare solicitată prin acţiune după înstrăinarea apartamentelor, în anul 1998, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 50/1991 (art. 19), în cazul unor asemenea spaţii, taxa de concesionare este datorată pe „durata existenţei construcţiei, pierderi legale care trebuiau asociate cu dispoziţiile art. 10.4 din contractul de asociere".
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 11 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, desfiinţarea sentinţei civile nr. 2203 din 20 martie şi a Tribunalului Bucureşti iar pe fond, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata datoriei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod corect, au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, reţinând, în raport cu probele administrate în cauză şi de dispoziţiile art. 34 şi 35 din Legea nr. 50/1991, că obligaţia de plată a taxelor de concesionare pentru anul 1999, revenea, după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, noilor proprietari, pe toată durata construcţiei, întrucât, odată cu vânzarea apartamentelor, a operat şi transferul dreptului de concesiune asupra terenului de la B.R.D. la noii proprietari ai apartamentelor.
Nedatorând taxa de concesionare pentru anul 1999, se subînţelege, cum corect s-a reţinut în hotărârile atacate, că intimata nu datorează nici majorările de întârziere.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Primăria Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1052 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1614/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1616/2003. Comercial → |
|---|
