CSJ. Decizia nr. 1617/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1617/2003
Dosar nr.749/2002
Şedinţa publică din 17 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 229 din 9 martie 1999, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis acţiunea în daune, astfel cum a fost precizată şi formulată de reclamanta SC S.G. SA Brăila şi a obligat pe pârâta, SC C.I. SA Bucureşti, la plata sumelor de 472.481.310 lei, cu titlu de diferenţă preţ construcţii montaj, în baza contractului nr. 1 din 23 ianuarie 1995, încheiat între părţi, precum şi la plata sumei de 1.031.678.739 lei, reprezentând daune-interese, cât şi la suma de 5.473.574.682 lei penalităţi contractuale. În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâta SC C.I. SA Brăila.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului nr. 1 încheiat la 23 mai 1995, având ca obiect realizarea investiţiei „Fabrica de confecţii" situată în Brăila, iar apoi a actului adiţional 1/1997, cât şi a tranzacţiei încheiată în forma autentică, la data de 7 aprilie 1997, pârâta, în calitate de investitor, şi a asumat obligaţii financiare, pe care nu le-a respectat însă, în termenii şi condiţiile convenite, fapt ce a determinat prejudicierea reclamantei şi care justifică acordarea de daune şi penalităţi, astfel cum rezultă din tranzacţia notarială semnată de ambele părţi, susţinută de concluziile expertizei financiar contabile efectuată în cauză.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 988 din 8 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC C.I. SA Bucureşti, împotriva sentinţei şi, în consecinţă, schimbând în tot sentinţa, a respins acţiunea promovată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.
Analizând atât probele administrate în faţa instanţei de fond, cât şi probele cu înscrisuri şi expertiza tehnică, privind stadiul realizării investiţiei administrate în faţa instanţei de apel, s-a apreciat, în considerentele deciziei, că pretenţiile reclamantei, rezultând numai din calculele pe care ea le face, greşit au fost însuşite de prima instanţă. Aceasta deoarece, cu privire la penalităţi, nu s-a dovedit respectarea procedurii convenite de evidenţă a facturilor emise şi primite , iar cu privire la dobânzile stipulate de art. 6.10 din contract, reclamanta nu a dovedit că ar fi plătit dobânzile pe care le solicită pentru împrumuturile contractate, aşa după cum nu s-a dovedit nici diferenţa de preţ solicitată.
Reclamanta SC S.G. SA Brăila a declarat recurs împotriva deciziei, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 C. proc. civ.
Se invocă, în esenţă:
- nerespectarea dreptului la apărare şi, deci, nulitatea prevăzută de art. 105 C. proc. civ., nefiind citaţi la termenul la care s-a făcut expertiza şi neparticipând la efectuarea acesteia;
- necomunicarea raportului de expertiză pentru a formula eventuale obiecţiuni;
- reclamanta fiind în procedură de faliment, expertul trebuia să ia legătura cu lichidatorul, care să participe la desigilarea clădirii dispusă de executorul judecătoresc;
- greşita ignorare a expertizei contabile existentă la dosar şi a convenţiei părţilor, penalităţile în sumă de 5.473.574.682 lei fiind calculate după data de 30 iunie 1997 şi până la promovarea acţiunii, în baza pct. 6 din Tranzacţie, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat;
- nemotivarea deciziei cu privire la neacordarea diferenţei de preţ.
Recursul nu este fondat.
1. Procedura administrării probei cu expertiza judiciară este reglementată de art. 201 – 214 C. proc. civ.
Pentru încuviinţarea acesteia, codul de procedură civilă nu prevede norme speciale, aplicându-se deci dispoziţiile generale cuprinse în art. 167 – 168 C. proc. civ.
Cum la termenul de 10 aprilie 2001, când instanţa de apel a încuviinţat proba cu expertiza tehnică în construcţii, solicitată de apelanta-pârâtă, procedura de citare a fost legal îndeplinită, intimata, deşi lipsă, având termenul în cunoştinţă, aceasta nu poate invoca nerespectarea dreptului la apărare, nefiind incident art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Este de observat că şi în situaţia în care s-ar fi săvârşit o neregularitate procedurală, aceasta se acoperă, conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ., dacă partea care are interes nu a invocat-o la prima zi la înfăţişare, ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a se pune concluzii în fond.
2. În ce priveşte necomunicarea raportului de expertiză, se constată că o atare obligaţie nu este reglementată pentru instanţă, recurenta fiind aceea care a încălcat prevederile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. şi care dispun că „Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării".
Primul expert numit B.I. a constat lipsa de colaborare a intimatei-reclamante, prin procesul-verbal din 3 mai 2001, semnat şi de aceasta, prin lichidator şi consilier juridic, solicitând chiar înlocuirea din acest motiv, iar cel de-al doilea expert, M.M., a consemnat şi el în raportul de expertiză lipsa de colaborare a reclamantei, prin lichidatorul său judiciar, în a permite accesul în imobil.
3. Pentru efectuarea expertizei, părţile au fost înştiinţate, conform art. 208 alin. (1) C. proc. civ., lichidatorul reclamantei fiind prezent la convocarea ambilor experţi, aşa încât şi această susţinere a recurentei este nefondată.
În acest context, invocarea motivelor de recurs cu acest obiect nu reprezintă decât o concretizare a încălcării art. 723 C. proc. civ., care stipulează obligaţia exercitării cu bună credinţă a drepturilor procedurale.
4. Instanţa de apel a analizat întreg materialul probator, soluţia de respingere a acţiunii fiind motivată sub aspectul fiecărui capăt de cerere, inclusiv cu privire la diferenţa de preţ solicitată.
De altfel, nerespectarea obligaţiilor de către pârâtă s-a tranşat pe cale amiabilă, părţile încheind tranzacţia din 7 aprilie 1997 şi o minută la 30 iulie 1997, prin care se constată întinderea debitului, aceasta din urmă fiind pusă în executare, prin cererea adresată de reclamantă executorilor, la 11 septembrie 1997, sentinţa nr. 495 din 2 septembrie 1998 a Tribunalului Brăila, prin care s-a respins contestaţia la executare a intimatei SC C.I. SA, fiind menţinută prin Decizia nr. 632/A din 22 decembrie 1998 a Curţii de Apel Galaţi şi Decizia nr. 3933 din 20 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Din procesul-verbal al executorului judecătoresc L.P. - Biroul Brăila, încheiat la 12 iulie 2002, depus în recurs, rezultă că s-a făcut aplicarea art. 3712 C. proc. civ., cu privire la actualizarea debitului iniţial, prin aplicarea indicelui de inflaţie pe perioada august 1997 - mai 2002, aplicând şi penalitatea convenită de 0,15 % la zi, aşa încât motivul de recurs, privind penalitatea ulterioară încheierii minutei, este lipsit de interes.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă pentru considerentele arătate ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC S.G. SA Brăila, împotriva deciziei nr. 988 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1616/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1618/2003. Comercial → |
|---|
