CSJ. Decizia nr. 1621/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1621/2003
Dosar nr. 6431/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.V.T. SRL Bucureşti a solicitat, prin acţiunea formulată, obligarea pârâtei SC I.C. SRL Galaţi la plata sumei de 2.139 dolari S.U.A., respectiv, 21.120.486 lei, la data de 11 noiembrie 1998, suma ce reprezintă amenda aplicată de către V.R. Bulgaria pentru cantitatea de cherestea găsită în plus în mijlocul de transport auto faţă de documentele (C.M.R.) întocmite de pârâtă la 5 iulie 1997, care, de altfel, a şi încărcat mijlocul de transport cu destinaţia Grecia.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 269 din 29 martie 1999, a respins acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, reţinând ca factura din 5 septembrie 1997 a fost emisă de pârâta pentru plata unei sume de bani, reprezentând transport marfă Galaţi - Bucureşti, iar din chitanţa invocată de reclamantă, ca dovadă a plăţii amenzii, rezultă că a plătit o taxă de deplasare pe teritoriul Bulgariei.
Decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 538 din 30 septembrie 1999, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, a fost casată prin Decizia nr. 5788 din 22 noiembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, cauza fiind trimisă spre a fi judecată, cu respectarea dreptului de apărare al apelantei-reclamante.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, prin Decizia nr. 216/A din 22 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut nerespectarea de către apelanta a obligaţiei de verificare a cantităţii de marfă încărcată în mijlocul de transport, acesta fiind preluat fără obiecţiuni.
În contra acestei decizii, reclamanta SC I.V.T. SRL a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, eventual, conform art. 313 C. proc. civ., la Curtea de Apel Bucureşti, ocazie cu care ar putea prezenta şi alte probe.
Critica vizează, în esenţă, interpretarea greşită a probelor şi a prevederilor convenţiei referitoare la Contractul de transport Internaţional de Mărfuri pe şosele (C.M.R.) în baza căruia expeditorul suportă cheltuielile efectuate de transportator. Învederează că, la locul de încărcare, marfa nu a fost cântărită, greutatea apreciindu-se în raport cu cubajul celor 16 colete, iar în vama Giurgiu cântarul a fost defect, mijlocul de transport nefiind cântărit.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care solicita respingerea recursului, arătând că transportul, conform licenţei de transport, s-a contractat în condiţii de livrare D.A.F., obligaţia sa de livrare fiind îndeplinită în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, vămuită pentru export la punctul şi locul convenit (Giurgiu) la frontieră, dar înainte de punctul vamal de frontieră a ţării limitrofe (Bulgaria).
Mai arată că recurenta nu a avut obiecţiuni la încărcare a mărfii, iar mijloacele de transport nu puteau trece prin punctele de vamă româneşti: Galaţi şi Giurgiu fără a fi cântărite.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit art. 1169 C. com., cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
Recurenta, însăşi, consideră că nu a făcut suficiente probe, de vreme ce solicită casarea cu trimitere pentru suplimentarea acestora, iar în notele scrise face referire la o corespondenţă fax, din 12 septembrie 1997, purtată cu intimata şi care ar reprezenta „o veritabilă recunoaştere a obligaţiei de plată a sumei de 2.139 dolari S.U.A." de către aceasta, pe care nu a depus-o însă, nici în dosarul de fond şi nici la apel.
Cererea recurentei-reclamante, formulată în al 2-lea ciclu procesual, în faţa instanţei de recurs, încalcă, în mod evident, prevederile art. 723 C. proc. civ., privind exercitarea cu bună credinţă a drepturilor procedurale.
2. Probele existente au fost corect apreciate de instanţă.
Chitanţa cu care recurenta a făcut dovada plăţii sumei de 2156 dolari S.U.A., anexată la dosarul de fond, a fost emisă nu de autoritatea vamală bulgară, ci de Ministerul de Finanţe din Bulgaria – Direcţia taxe drumuri şi autorizări, rezultând a fi o taxă de deplasare pe teritoriul Bulgariei pentru supraîncărcare pe punţi, iar nu o amendă pentru neconformitatea documentelor de transport cu greutatea reală, cum susţine recurenta în acţiune, nefiind deci, aplicabil art. 7 pct. din C.M.R.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta, Decizia atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC I.V.T. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 216 din 22 martie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1620/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1622/2003. Comercial → |
|---|
