CSJ. Decizia nr. 1625/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1625/2003
Dosar nr. 8789/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Braşov, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Braşov, pentru a fi obligată la plata sumei de 22.347.175 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la transport.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a expediat pe adresa D.P.C., cantitatea de 124.800 kg. benzină Premium, că vagonul a sosit la destinaţie cu sigiliile predătorului, mai puţin sigiliul aplicat la capacul domei de încărcare, în acest loc aflându-se sigiliul cu nr. 61869, aplicat de staţia C.F.R. Triaj Braşov, şi că, în urma măsurării vagonului, prin cântărire, s-a constatat lipsă cantitatea de 1.850 kg.
Prin sentinţa nr. 354 din 21 martie 2001, Tribunalul Braşov a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 22.347.175 lei, contravaloare marfă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la capacul domei de încărcare, a fost aplicat sigiliul cu nr. 61859 de către staţia C.F.R. Triaj Braşov, iar potrivit raportului de eveniment nr. 129 din 2 iunie 2000, s-a găsit capacul de la domă neasigurat mecanic şi fără sigilii şi că, faţă de prevederile art. 85 alin. (1) din Regulamentul de transport, calea ferată este răspunzătoare de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare.
Pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, a declarat apel împotriva sentinţei nr. 354 din 21 martie 2001 a Tribunalului Braşov, susţinând că vagonul a ajuns la destinaţie fără scurgeri din conţinut, lipsă fiind sigiliul predător la domă, că doma este o gură de încărcare şi nu de descărcare a vagonului, fiind irelevant faptul că lipsea sigiliul predătorului şi că, potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport, despăgubirea nu poate depăşi valoarea pe kg brut de marfă lipsă, stabilită prin tarif.
Prin Decizia nr. 420 din 28 iunie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte apelul declarat de pârâtă, în sensul că a redus suma la care a obligat pe pârâtă, la 7.009.911 lei.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că, în staţia C.F.R. Triaj Braşov, s-a asigurat mecanic doma şi a fost aplicat un sigiliu al acestei staţii, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. 73 din 27 mai 2000 şi raportul de eveniment nr. 126 din 2 iunie 2000, întocmit în această staţie, că, potrivit art. 82 alin. (1) din Regulamentul de transport C.F.R., este răspunzător cărăuşul pentru lipsa produsă pe timpul transportului, iar despăgubirea calculată, potrivit art. 85.2 din acelaşi regulament, este echivalentă cu preţul indicat în factură, în măsura în care este posibilă stabilirea în acest mod, iar celelalte taxe şi adaosuri, se plătesc în caz de vânzare a mărfii, or, în speţă, transportul s-a făcut între două sucursale ale societăţii reclamante.
Reclamanta, S.N.P. P., sucursala Peco Braşov, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 420 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, susţinând că S.N.P. P. SA Bucureşti, este un agent economic producător de produse petroliere şi că, potrivit art. 16 din OG nr. 27/2000, plăteşte accize, iar momentul datorării accizelor este data efectuării livrării şi că, deşi marfa a ajuns la destinaţie cu lipsă de 1.850 kg, reclamanta datorează accize către bugetul de stat pentru întreaga cantitate de benzină expediată.
În conformitate cu OUG nr. 17/2000, obligaţia achitării T.V.A revine unităţii destinatare, respectiv, sucursala Peco Braşov, iar baza de calcul a T.V.A cuprinde preţul de cost şi accizele.
De asemenea, s-a susţinut că, potrivit unor dispoziţii interne ale S.N.P. P. SA Bucureşti, unitatea destinatară, în speţă sucursala Braşov, are obligaţia să achite taxele de transport, accizele, taxa de drum şi nu sucursala A., care a expediat benzina.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R., în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după avizul de însoţire al mărfii, or, în speţă, este un transfer de marfă între două sucursale ale S.N.P. P. SA, iar despăgubirea nu poate depăşi valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilită prin tarif
-T.V.A.-ul se aplică operaţiunilor privind livrarea de bunuri mobile, iar obligaţia de plată a T.V.A. ia naştere la data efectuării acestor operaţiuni, astfel că, fiind un transfer de marfă între două sucursale, reclamanta vinde ceea ce a primit în depozit, neexistând prejudiciu pentru valoarea T.V.A. care nu s-a plătit.
- Conform OG nr. 27/2000, accizele se plătesc de către producătorul intern şi de către cel care comercializează produsul, or reclamanta, neprimind cantitatea de 1.850 kg, nu datorează accize şi nici taxa de drum, pentru un produs care nu este comercializat.
Având în vedere cele de mai sus, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, S.N.P. P. SA, sucursala Peco Braşov, împotriva deciziei nr. 420 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1623/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1626/2003. Comercial → |
|---|
