CSJ. Decizia nr. 1626/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1626/2003
Dosar nr. 8792/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A. T. Braşov (fostă SC T.L. SA) a chemat-o în judecată pe pârâta Asociaţia de proprietari nr. 30 A, pentru a fi obligată la plata sumei de 17.286.622 lei, reprezentând 7.829.657 lei contravaloarea energiei termice livrate şi 9.456.965 lei majorări de 0,2%.
Ulterior, reclamanta şi-a redus pretenţiile cu suma de 15.151.605 lei, reprezentând 6.713.897 lei contravaloarea energiei termice neachitate şi 8.437.708 lei majorări de întârziere în decontare de 0,2% pe zi.
Prin sentinţa civilă nr. 871/ comercial din 27 iunie 2000, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că facturile depuse la dosar primesc sume ce reprezintă contravaloarea energiei termice livrate fostei Asociaţii de locatari nr. 123 Braşov, pe perioada septembrie 1999 – decembrie 1998 şi, începând cu ianuarie 1999, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia asumată, neavând restanţe faţă de reclamantă .
Prin Decizia nr. 577/ apel din 30 noiembrie 2000, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că succesoarea în drepturi a Asociaţiei de locatari nr. 123 a fost nu numai pârâta, ci şi alte blocuri de locuit şi, deci, stabilirea consumului agentului termic şi defalcarea preţului nu se puteau face decât printr-o expertiză de specialitate.
A mai reţinut şi că, potrivit încheierii din 13 iunie 2000, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize, însă, apelanta reclamantă a considerat că nu se impune această probă.
Recurenta reclamantă R.A. T. Braşov a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta-reclamantă susţine că, astfel, instanţa de apel nu a înţeles că evidenţa consumului de energie termică este ţinută pe persoane, astfel că, se ştie exact situaţia locatarilor care fac parte din Asociaţia pârâtă şi a datoriilor acestora către R.A. T. Braşov şi, ca atare, nu este necesară efectuarea unei expertize în această cauză.
Arată, de asemenea, că celelalte asociaţii desprinse din Asociaţia de locatari nr. 123 nu au datorii către R.A. T. Braşov, fapt pentru care nu au fost acţionate în judecată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Fosta Asociaţie de locatari nr. 123 s-a desfiinţat începând cu 7 octombrie 1998 şi, cu această asociaţie, reclamanta a încheiat cu pârâta din prezenta cauză, înfiinţată la 7 octombrie 1998, contractul nr. 903 din 17 februarie 1999, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzirea şi prepararea apei calde menajere.
Cum facturile depuse la dosar de către reclamantă privesc perioada septembrie 1996 - decembrie 1998, iar din adresa nr. 422 din 1 februarie 1999, rezultă voinţa reclamantei de a recupera numai debitele restante, aferente lunii decembrie 1998, pârâta urmând să preia şi să răspundă pentru încasarea consumului termic odată cu trimiterea facturilor aferente lunii ianuarie 1999 - obligaţie pe care pârâta şi-a îndeplinit-o, neavând debite restante faţă de reclamantă pe această perioadă de timp, în mod corect instanţele au apreciat că pretenţiile reclamantului sunt nejustificate.
Cu toate acestea, respectând dreptul la apărare al părţilor şi pentru a-i da reclamantei posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize, pe care reclamanta a considerat-o inutilă cauzei şi a renunţat la această probă.
În această situaţie, se reţine că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, iar recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nici o critică, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., de natură să conducă la casarea deciziei Curţii de Apel.
Astfel fiind, se va respinge recursul declarat, în cauză, de reclamanta R.A. T. Braşov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. T. Braşov, împotriva deciziei nr. 577 din 30 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1625/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1628/2003. Comercial → |
|---|
