CSJ. Decizia nr. 1630/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1630/2003
Dosar nr. 8804/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC A.R. SA Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. C.A.E. SA Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumelor de 100.948.074 lei, reprezentând contravaloare chirie, conform contractului de închiriere nr. 1147/1992, pentru perioada 1 martie 2000 - 30 septembrie 2000, precum şi la plata a 51.114.467 lei majorări de întârziere, să se dispună rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2880 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, deşi reclamanta îşi întemeiază pretenţiile pe contractul nr. 1147/1993, în fapt, acest contract nu poartă semnătura reprezentanţilor legali; i s-a adus la cunoştinţă reclamantei că, potrivit adresei emisă de P.M.B.-D.G.A.F.I., încasarea chiriei încetează începând cu 1 martie 2000, or, reclamanta a solicitat chirie începând tocmai la data de 1 martie 2000, reclamanta trebuia să precizeze clar obiectul acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 1157 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond, a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că:
A obligat-o pe pârâta-intimată la plata sumei de 31.658.408 lei contravaloare chirie pentru perioada 1 martie 2000 - 19 octombrie 2000.
A dispus evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat în Bucureşti.
A respins capătul de cerere privind rezilierea contractului ca rămas fără obiect.
A obligat-o pe pârâta-intimată la plata cheltuielilor de judecată în apel şi la fond, în sumă de 252.000 lei către apelanta reclamantă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că chiria a încetat de la 1 martie 2000, pentru suprafaţa ocupată de altă societate, respectiv, SC S.A. SRL, urmând ca pârâta să achite chiria pentru restul de suprafaţă rămasă. Pârâta nu a mai plătit chiria, dar a operat tacita relocaţiune, conform art. 1437 şi art. 1452 din C. civ. Suma datorată de pârâtă este compusă din: chirie pentru suprafaţa rămasă din cei 1234 mp, respectiv, de 682,60 mp, plus TVA de 19% şi majorarea de 30% pentru încălzire centrală sau cu gaze la sobe.
A mai reţinut, de asemenea, că penalităţile nu se pot acorda în lipsa unei clauze penale, cererea de reziliere a contractului a rămas fără obiect, întrucât contractul respectiv a încetat la 31 decembrie 1998, iar cât priveşte evacuarea pârâtei din spaţiu, această cerere este întemeiată, având în vedere lipsa titlului locativ al pârâtei la data formulării acţiunii de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.R. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, deşi curtea de apel a reţinut corect situaţia de fapt, greşit nu a obligat-o pe pârâtă la plata cuantumului pretenţiilor pe care ea le-a formulat iniţial, ci numai la suma de 21.658.408 lei, având în vedere că, din ansamblul actelor depuse la dosar, rezultă clar că suma ce trebuia achitată de pârâtă era cea menţionată în acţiunea introductivă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Recurenta-reclamantă se mărgineşte la a invoca dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ. şi a susţine că probele administrate, respectiv, actele depuse la dosar, nu au fost corect interpretate, fără a preciza care sunt criticile pentru care consideră hotărârea curţii de apel ca fiind netemeinică şi nelegală şi în ce constă concret soluţionarea greşită a cauzei de către curtea de apel, aşa cum afirmă.
În această împrejurare, instanţa de control judiciar urmează a constata că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi o judicioasă interpretare a probelor ce au fost administrate, deoarece, într-adevăr, pe baza acestora şi a dispoziţiilor legale în materie, a apreciat legal şi întemeiat că pârâta urmează să răspundă pentru suma de 31.658.234 lei, reprezentând chirie pentru suprafaţa de 682,60 mp, corespunzător perioadei pentru care a operat tacita relocaţiune, respingând justificat, celelalte pretenţii ale reclamantei, vizând penalităţile de întârziere şi rezilierea contractului.
Şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei a primit o soluţionare corectă, reţinându-se lipsa titlului locativ la data introducerii acţiunii.
În consecinţă, reţinându-se că nu există nici un motiv dintre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii instanţei de apel, aceasta urmează a fi menţinută şi se va respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R. SA Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1157 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1629/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1633/2003. Comercial → |
|---|
