CSJ. Decizia nr. 1628/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1628/2003
Dosar nr. 8798/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.C. SA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 66.804.623 lei, reprezentând contravaloare din investiţia neachitată, diferenţe diverse la utilităţi şi obligaţii de asociere, precum şi penalităţi de întârziere.
Pârâta SC L.C. SRL Bucureşti, prin cererea reconvenţională, a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 6.977.811 lei, contravaloare T.V.A. încasată în plus şi comisioane facturate, de asemenea, nedatorat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8539/2000, a admis acţiunea principală pentru suma de 7.124.437 lei şi cererea reconvenţională pentru 6.977.811 lei, a compensat datoriile până la suma de 146.426 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1259 din 21 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- părţile au fost asistate de consilieri la efectuarea expertizei contabile,
- spaţiul comercial adus în asocierea în participaţiune „aparţine statului", astfel că
- investiţia făcută de reclamantă nu poate profita pârâtei reconveniente,
- iar, expertiza contabilă a determinat corect şi sumele pretinse prin cererea reconvenţională.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că:
- instanţele nu au motivat, în drept şi în fapt, soluţia în cererea reconvenţională, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de repartizare a cotelor de asociere prin deconturi, conform Cap. 4 lit. b) şi Cap.5 lit. a, c, din contractul de asociere, în aplicarea art. 11.12 alin. (1) şi (2) din HG nr. 512/1998.
- au conferit expertizei contabile o forţă probantă superioară celorlalte mijloace de probă, încălcând art. 129 C. proc. civ., dar
- nu s-au pronunţat asupra actului adiţional la contractul de asociere şi facturii din 21 octombrie 1998 emisă în baza acestuia, în sensul că „valoarea reparaţiilor să fie transferate pe bază de factură", exigibilă la 30 aprilie 1998.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel nu a acordat expertizei o forţă probantă superioară celorlalte probe, în special înscrisuri invocate de reclamantă, ci a reţinut judicios că expertul, consilier al acesteia, nu a relevat, printr-un raport, erori sau omisiuni ale expertului contabil ori acte neanalizate, dar nu a formulat nici obiecţiuni, astfel că nu le poate invoca ulterior.
Relativ la actul adiţional din 21 noiembrie 1997 şi la „factura din 21 octombrie 1998", cu scadenţă la 30 aprilie 1998, în mai, corect instanţa de apel a constatat că titularul dreptului de proprietate al spaţiului comercial nu este pârâta reconvenientă şi, deci, nu aceasta are beneficiul îmbunătăţirilor făcute de reclamantă. Faptul că pârâta recunoaşte existenţa acestora şi a facturii este irelevant, în raport cu principiul relevant în considerentul anterior.
În ce priveşte motivul referitor la cererea reconvenţională, de asemenea, instanţa de apel a dat eficienţă concluziei expertizei contabile, faţă de care expertul, consilier al reclamantei, nu a formulat obiecţiuni sau cu raport analitic, în care să releve pretinsa încălcarea obligaţiei de ţinere a evidenţei contabile de către pârâtă.
Într-adevăr, expertul contabil concluzionează că reclamanta trebuie să încaseze „următoarele sume încasate fără bază legală: TVA încasată la cotele din profit, cotă din profitul net plătită fără obiect şi comisioane de plată SC P.C. SA, în total, 6.977.811 lei. Prin încheierea din 19 septembrie 2000, prima instanţă a amânat procesul la 10 octombrie 2000, pentru „formularea unor eventuale obiecţiuni", dar reclamanta a depus „concluzii scrise" în dezbaterile asupra fondului pricinii, chestiunea privind neefectuarea de pârâtă a operaţiunilor contabile menţionate nemaifiind supusă expertului şi discuţiei părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1259 din 21 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1626/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1629/2003. Comercial → |
|---|
