CSJ. Decizia nr. 1634/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1634/2003
Dosar nr. 8817/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. SC A.T. SA a cerut, la data de 8 martie 2000, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.200 dolari S.U.A., contravaloarea unei excursii pe traseul Italia-Franţa în perioada 18 - 28 august 1999, întrucât, după încheierea contractului, pârâta nu a mai participat la excursie.
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 6 aprilie 2000, acţiunea a fost admisă şi pârâta obligată la 19.020.000 lei, iar, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 533 din 26 iulie 2001, a schimbat, în tot sentinţa şi a respins acţiunea, ca nefondată, totodată, a constatat că apelul reclamantei a fost declarat tardiv, la 5 iulie 2001, în raport cu data primirii sentinţei, 31 mai 2000.
Instanţa de apel, în apelul pârâtei, a reţinut că între părţi nu există contract şi nici un raport juridic obligaţional, întrucât acele înscrisuri intitulate „angajament", precum şi condiţiile generale ale excursiilor nu au fost semnate de ea, ceea ce s-a stabilit prin rezoluţia procesului nr. 2110/9 din 23 iulie 2001.
2. Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, prin asociat unic, invocând insuficienţa probelor şi lipsa unei expertize de specialitate, ceea ce a dus la pronunţarea hotărârilor numai pe baza soluţiei date de procuror.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, proba contractului dintre părţi şi, deci, a obligaţiei comerciale nu s-a făcut, în condiţiile art. 46 C. com.
Înscrisurile prezentate de reclamantă sunt acte unilaterale, cât timp nu există proba că semnătura de pe acestea ar aparţine pârâtului.
Pe de altă parte, administrarea altor probe, inclusiv expertiza scrisului, nu s-a finalizat în cursul procesului comercial de faţă, iar în cauza penală, procurorul a dispus, prin rezoluţiunea nr. 2110/P din 23 iulie 2001, neînceperea urmăririi penale, întrucât, din „constatarea tehnico-ştiinţifică a rezultat că semnăturile" nu aparţin pârâtului, fiind „falsuri prin imitaţie după semnătura autentică".
Împotriva acestei rezoluţii, reclamanta nu a formulat plângere , în condiţiile art. 278 şi urm. C. proc. civ., ceea ce i-a conferit valoare probantă substanţială în apel, astfel încât soluţia Curţii este corectă.
3. Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâtul şi pe care, însă, nu l-a motivat în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 303 alin. (1) şi art. 301 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a primit Decizia instanţei de apel la data de 29 iunie 2001şi a depus motivele de recurs la 6 martie 2003 (datiera aplicată pe plic), astfel că recursul său va fi declarat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T. SRL Podoleni, împotriva deciziei nr. 533 din 26 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat, şi constată nul recursul declarat de pârâtul A.D., împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1633/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1636/2003. Comercial → |
|---|
