CSJ. Decizia nr. 1641/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1641/2003
Dosar nr. 1977/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă 541 din 20 martie 2001, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de Curtea de Conturi a României, având ca obiect constatarea nulităţii actelor adiţionale nr. 175/1997 şi 175/1998, rezoluţiunea contractului de autorizaţie nr. 175 din 21 februarie 1997 şi obligarea pârâtei SC I.A. SRL la restituirea sumei de 488.679.267 lei, încasată necuvenit, cu dobândă şi daune-interese.
Curtea de apel, prin Decizia nr. 25 din 22 aprilie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Curţii de Conturi a României şi a respins apelul declarat de aceasta contra sentinţei, reţinând, în esenţă, că, prin trei noi înscrisuri emise de Guvernul României şi de autorităţile publice locale din Iaşi, imobilul în litigiu şi creanţa invocată au fost transferate din administrarea reclamantei, care, astfel, şi-a pierdut dreptul la acţiune şi, deci, legitimarea procesuală activă.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o, în sensul HG nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, „nu avea darul de a modifica îndreptăţirea procesuală a Curţii de Conturi de a promova apelul", ţinând seama că „petitul cererii de chemare în judecată se referea, în primul rând, la sistarea, pe calea revizuirii, a raporturilor contractuale existente cu intimata SC I.A. SRL Iaşi.
2. Recursul este nefondat.
2.1. Obiectul cererii de chemare în judecată, definit de reclamantă, constă în:
a) „obligarea pârâtei la plata sumei de 488.679.267 lei, plus dobânzile legale, reprezentând plată nedatorată,
b) rezoluţiunea contractului nr. 175/1997, de antrepriză pentru lucrări în construcţii ş.
c) constatarea nulităţii actelor adiţionale (nr. 175/A/1997 şi 175/B/1998) la contractul nr. 175/1997.
Părţile, în contractul de execuţie a lucrărilor de investiţie nr. 175/1997, sunt reprezentate de Curtea de Conturi a României, ca investitor (beneficiar) şi SC I.A. SRL Iaşi, ca antreprenor general, pentru o valoare de 1.326.154.000 lei contravaloarea lucrărilor la imobilul situat în Iaşi, sediul Curţii de Conturi Iaşi.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 541/E din 30 martie 2001, Tribunalul Iaşi, secţia comercială, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că plăţile făcute nu erau nedatorate şi priveau lucruri efectuate şi confirmate legal, iar, pe de altă parte, pârâta nu s-a aflat în culpă contractuală pentru a interveni rezoluţiunea, întrucât cel ce nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate fiind beneficiarul.
2.3. În cursul judecării apelului, prin HG nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, imobilul din Iaşi a fost transmis din administrarea Curţii de Conturi, liber de orice sarcini, în proprietatea publică a municipiului Iaşi şi dat în administrarea Consiliului Local Iaşi.
Prin Protocolul din 10 ianuarie 2002, dintre Curtea de Conturi şi Consiliul Local Iaşi, s-a aplicat HG nr. 1179/2001 şi a fost predat imobilul, cu datele privind starea tehnică, consemnându-se că se preia şi cu suma de 3.628.030.095 lei – „valoare reprezentând situaţii de lucrări de reparaţii capitale la imobilul din Iaşi.
Drept consecinţă, soluţia instanţei de apel, care a constatat că reclamanta şi-a pierdut drepturile reale şi de creanţă şi, deci, calitatea procesuală activă, este corectă.
Într-adevăr, prin HG nr. 1179/2001, în aplicarea Legii nr. 213/1998, Guvernul a transmis din proprietatea publică a statului în cea a unităţii administrativ-teritoriale, respectiv, municipiul Iaşi, imobilul în litigiu.
Prin acelaşi act normativ a fost transmis şi dreptul de administrare, precum şi dreptul de creanţă, eventual, izvorât din contractul de lucrări nr. 175/1997. Acest lucru rezultă neîndoielnic din protocolul de predare-primire, textul acestuia fiind reprodus anterior, cu referire la suma de 3.628.030.095 lei, „reprezentând situaţii de lucrări de reparaţii capitale la imobil".
Drept urmare, susţinerea recurentei că acţiunea are ca obiect dreptul său de creanţă pe care şi l-a „conservat", chiar şi în situaţia nouă, privind pierderea dreptului de administrare asupra bunului, nu poate fi primită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 25 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1640/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1642/2003. Comercial → |
|---|
