CSJ. Decizia nr. 1637/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1637/2003
Dosar nr. 8829/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.V. SA Lumina a chemat-o în judecată pe pârâta S.A. A.G. SA Agigea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 17.671.500 lei, reprezentând contravaloare marfă, precum şi la dobânda legală, de 35%, calculată conform OG nr. 9/2000, până la achitarea integrală a datoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 883/COM din 6 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 17.671.500 lei contravaloare marfă şi 6.761.164 lei dobândă calculată până la data de 2 februarie 2001, precum şi la plata în continuare a dobânzii legale, până la achitarea integrală a debitului către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta i-a livrat pârâtei, cu avizul de expediţie nr. 8811579 din 29 mai 1998, cantitatea de 13.330 kg porumb boabe, în valoare totală de 11.871.698 lei, precum şi cantitatea de 162.410 kg grâu, în valoare de 107.983.409 lei, conform facturii nr. 6.782.035 lei din 19 mai 1998, sumă achitată parţial, rămânând un rest de plată de 5.798.878 lei.
A mai reţinut că susţinerile în apărare formulată de pârâtă nu sunt fondate şi, de asemenea, că reclamanta a calculat eronat dobânda legală pentru perioada anterioară OG nr. 9/2001.
Prin Decizia civilă nr. 868/COM din 26 septembrie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reţinut că reclamanta şi-a dovedit pretenţiile, iar pârâta nu a putut face dovada susţinerilor potrivit cărora reclamanta a făcut livrările din cantităţi de produs pe care le avea în depozit.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamantei-intimate.
Recurenta susţine, astfel, în esenţă, că reclamanta a avut doar calitatea de depozitar şi nu de proprietar al mărfii a cărei contravaloare o solicită şi că factura depusă la prima instanţă de reclamanta-intimată este lipsită de forţă probantă, atât timp cât nu poartă nici măcar o semnătură sau o ştampilă a societăţii sale, cu atât mai puţin menţiunea „acceptat" şi nici nu s-a prezentat un alt document din care să rezulte faptul acceptării.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Recurenta-pârâtă a beneficiat de marfa livrată de reclamantă, respectiv, 162.410 kg grâu şi 13.330 kg porumb boabe, iar reclamanta-intimată, în vederea încasării preţului acesteia, a emis factura nr. 6.782.035 din 19 ianuarie 1998, pentru suma de 107.986.409 lei şi factura nr. 5.336.509 din 28 mai 1998 pentru 11.871.698 lei.
În ce priveşte factura nr. 6782035, se constată că, chiar dacă nu a fost semnată şi ştampilată de către pârâtă, a fost achitată de aceasta aproape în întregime, rămânând un rest de plată de numai 5.799.802 lei, împrejurare în care pârâta nu o mai poate contesta.
Cealaltă factură, cu nr. 5336509, a fost confirmată prin avizul de expediţie nr. 8811579, potrivit căruia pârâta a ridicat de la reclamantă cantitatea de 13.330 kg porumb boabe, prin delegat propriu.
Pe de altă parte, apărările pârâtei, în sensul susţinerii unor erori de facturare, a faptului că respectivele cantităţii de grâu şi porumb nu ar fi fost deţinute de reclamantă în proprietate, ci doar în custodie, se constată că nu sunt dovedite şi vor fi respinse ca atare.
De altfel, pârâta, referindu-se la marfa pe care a cumpărat-o şi a depozitat-o la reclamantă, face vorbire despre porumb ştiuleţi, produs ce nu a format obiectul cauzei.
În consecinţă, reţinându-se că atât diferenţa de contravaloare produs, cât şi dobânzile, care au fost corect calculate, sunt datorate, urmează a se menţine hotărârile pronunţate în cauză, ca fiind legale şi temeinice şi a se respinge recursul declarat de pârâta S.A. A.G. SA Agigea, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.A. A.G. SA Agigea, împotriva deciziei nr. 868 din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1636/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1639/2003. Comercial → |
|---|
