CSJ. Decizia nr. 1753/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1753/2003
Dosar nr. 6211/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 900 din 30 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă cererea precizată a reclamantei C.N. C.F.R. SA – Regionala C.F.R. Timişoara, cu sediul în Timişoara, reprezentată de către S.M.F. SA Bucureşti Agenţia Teritorială Timişoara, împotriva pârâtei SC I.T. SA Sebiş cu sediul în Sebiş, judeţul Arad, pentru plata de daune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta ocupă o suprafaţă de 2200 mp teren în zona staţiei C.F.R. Sebiş, teren ce constituie zona de protecţie a infrastructurii feroviare, care împreună cu zona de siguranţă şi terenul de o parte şi alta a axei căii ferate compun infrastructura feroviară publică. Cu toate acestea, cererea reclamantei, de obligare a pârâtei la daune, este neîntemeiată pentru considerentele că între părţi nu s-a încheiat nici o convenţie în acest sens, astfel că este nejustificată motivarea în drept a cererii pe prevederile art. 969 şi 970 C. civ.
S-a mai apreciat că stabilirea unor daune, în condiţiile art. 998 C. civ. şi urm., nu se pot aplica în situaţia unei posesii de bună credinţă a pârâtei, neîntreruptă de reclamantă, ori în lipsa unui prejudiciu ce trebuia dovedit a fi actual şi cert. Prin urmare, daunele solicitate nu au în prezent o bază de calcul reală, ceea ce nu justifică cuantumul sumei solicitate şi calculate de reclamantă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 499/A din 09 mai 2001, a respins apelul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. SA - Regionala C.F.R. Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 990 din 30 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC I.T. SA Sebiş şi a obligat pe reclamanta-apelantă să plătească pârâtei-intimate suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere că, între părţi, nu s-a încheiat nici o convenţie privind folosinţa terenului din litigiu, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că stabilirea unor daune nu se poate aplica în situaţia unei posesii de bună credinţă a pârâtei, neîntreruptă de reclamanta-apelantă, ori în lipsa unui prejudiciu ce trebuie dovedit a fi actual şi cert. De asemenea, s-a reţinut că pârâta ocupă o suprafaţă de 2200 mp teren în zona staţiei C.F.R. Sebiş, teren ce constituie zonă de protecţie a infrastructurii feroviare şi care este proprietatea publică a statului român, dată în administrare căilor ferate române.
Împotriva deciziei civile nr. 499/A din 09 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta C.N. C.F.R. SA Regionala C.F.R. Timişoara, care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie hotărârea instanţei de apel sub aspectele că, în mod greşit, s-a reţinut că pârâta nu ocupă în mod abuziv terenul, exercitând cu bună credinţă folosinţa acestuia, refuzând negocierea şi plata unei chirii.
Pârâta SC I.T. SA Sebiş a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanţele judecătoreşti anterioare au greşit atunci când au apreciat că se impune respingerea acţiunii formulate de reclamantă, deoarece au stabilit o situaţie de fapt şi de drept greşită, fără a aprecia corect şi integral probele administrate în cauză, fără a stabili adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu toate drepturile şi obligaţiile şi sancţiunile care se instituie.
Deşi bine s-a reţinut în motivarea atât a hotărârii instanţei de fond, cât şi a hotărârii instanţei de apel că pârâta ocupă o suprafaţă de teren de 2200 mp, teren situat în zona staţiei C.F.R. Sebiş, teren care constituie zonă de protecţie a infrastructurii feroviare şi care este proprietatea publică a statului român, dată în administrarea căilor ferate române, totuşi, se impunea, ca o consecinţă normală a acestor situaţii de fapt, obligarea SC I.T. SA Sebiş la plata sumei de 117.058.634 lei cu titlu de daune, aşa cum a fost precizată acţiunea la dosar fond.
De necontestat că reclamanta şi-a dovedit titlu de proprietate asupra terenului, cu o copie a extrasului de carte funciară şi schiţa terenului, eliberate de notariatul de Stat Cluj Napoca (dosar fond), cu raportul de expertiză tehnică topografică (dosar apel), iar prin adresa nr. 613/900 din 29 iunie 1999 a solicitat pârâtei SC I.T. SA Sebiş de a concilia situaţia referitoare la teren, mai mult, prin notificarea nr. 7115 din 5 noiembrie 1999 adresată Biroului Executori Judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Arad s-a adus la cunoştinţa pârâtei debitul pe care îl are cu titlu de daune (dosar fond).
Relevanţă juridică prezintă şi Decizia civilă nr. 623/A din 4 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1103/COM din 2001, prin care pârâta SC I.T. SA Sebiş a fost obligată către reclamanta R.A., prin S.M.F. SA – Oficiul juridic teritorial Timişoara, la plata sumei de 112.107.633 lei cu titlu de daune, reţinându-se că, pentru perioada octombrie 1996 – septembrie 1998, aceeaşi suprafaţă de teren, de 2200 mp, a fost ocupată de pârâtă.
Prejudiciul suferit de reclamantă, prin folosirea terenului, în perioada octombrie 1998 – octombrie 1999, de către reclamantă, a fost cuantificat pe baza criteriilor indicate în acţiune, este cert şi real, cu atât mai mult cu cât pârâta, deşi notificată şi chemată în judecată, nu a propus un alt mod de calcul, în principiu tacit, acceptând sumele precizate în acţiune.
Dându-se eficienţă juridică maximă acestor aspecte invocate în contractul prezentat, urmează a admite recursul declarat de reclamanta, C.N. C.F. SA - Regionala C.F.R. Timişoara, şi a modifica Decizia nr. 499/A din 09 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentinţa instanţei de fond, iar pe fond, va admite acţiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 117.058.634 lei cu titlu de daune.
De asemenea, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga pârâta la plata sumei de 15.471.032 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. SA - Regionala C.F.R. Timişoara.
Modifică Decizia nr. 499 A din 09 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul, schimbă în tot sentinţa civilă nr. 990 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Arad şi, pe fond, admite acţiunea precizată, obligă pârâta la plata sumei de 117.058.634 lei daune şi 15.471.032 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1752/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1754/2003. Comercial → |
|---|
