CSJ. Decizia nr. 1748/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1748/2003
Dosar nr. 6191/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 iunie 2000, reclamanta SC P.O.L.G. SRL a chemat în judecată pârâta SC E.P.D. SA, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 25.434.133 lei, reprezentând contravaloare chirie încasată necuvenit în perioada 1992 – 1995.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 727 din 24 octombrie 2000, a respins acţiunea reclamantei pe excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 190 din 25 februarie 1998, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a acordat reclamantei suma de 30.000.000 lei, acţiunea acesteia fiind admisă astfel cum a fost precizată. S-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 163 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, susţine că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru autoritatea de lucru judecat, acţiunea promovată anterior fiind admisă în limita achitării taxei de timbru, suma solicitată, în prezent, reprezentând diferenţa stabilită de expertiză, dar netimbrată iniţial.
Prin Decizia civilă nr. 489 din 6 iunie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa criticată şi judecând cauza pe fond, în condiţiile art. 297 C. proc. civ., a respins acţiunea ca prescrisă.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 1201 C. civ. şi art. 163 C. proc. civ., suma solicitată reprezentând diferenţa pentru care nu a achitat taxa de timbru la acea dată, rezervându-şi dreptul unei acţiuni ulterioare.
Examinând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ridicată de pârâtă, instanţa de apel a reţinut că, în adevăr, dreptul la acţiune al reclamantei-recurente s-a născut la data de 19 martie 1997, dată la care expertul a răspuns la ultimele obiecţiuni formulate de părţi, iar cererea a fost înregistrată la data de 27 iunie 2000, după expirarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 2 iulie 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că instanţa de apel a dat o interpretare greşită atât a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., cât şi a art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, considerând că aceasta era obligată să evoce fondul, adică să judece cauza pe fond, iar pe de altă parte şi că prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată şi încetează această întrerupere, când soluţia este definitivă şi irevocabilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 297 C. proc. civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Din economia textului precitat rezultă că instanţa de apel a respectat întocmai aceste dispoziţii legale.
Astfel, reţinând că hotărârea pronunţată a fost nelegală, iar prin admiterea autorităţii de lucru judecat a procedat la anularea acesteia şi a trecut la judecarea fondului.
Aserţiunea „va evoca fondul" nu duce la concluzia, potrivit căreia pricina ar trebui judecată în fond, atâta timp cât s-a ridicat o excepţie de ordine publică, care împiedica judecata în fond a pricinii.
În adevăr, dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data când a luat la cunoştinţă de întinderea creanţei. Nu s-a constatat existenţa creanţei, dar aceasta a devenit certă la data depunerii raportului de expertiză, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel.
Cum de la această dată a luat naştere dreptul la acţiune al reclamantei şi cum, în speţă, nu se regăseşte nici una din situaţiile prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, criticile recurentei sunt nejustificate.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.O.L.G. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 553 din 6 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1744/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1769/2003. Comercial → |
|---|
