CSJ. Decizia nr. 1766/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1766/2003
Dosar nr. 8981/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 530 din 8 iunie 2000, Tribunalul Bihor a respins acţiunea reclamantei, SC C.P. SRL Oradea, îndreptată împotriva pârâtei, F.C.E. România, comunitatea Oradea, având ca obiect plata sumei de 135.000.000 lei, reprezentând contravaloare investiţii efectuate la imobilul, proprietatea pârâtei, situat în Oradea.
Totodată, s-a admis cererea reconvenţională a pârâtei şi s-a dispus evacuarea reclamantei din acest spaţiu pentru lipsă de titlu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit contractului încheiat, pârâta a închiriat spaţiul, proprietatea sa, reclamantei, iar la expirarea acestuia, 30 aprilie 1996, când i s-a solicitat să-l elibereze, a refuzat achitarea investiţiilor.
Cu privire la aceste investiţii s-a reţinut că au fost efectuate fără aprobarea proprietarului, încălcându-se clauzele stipulate în contract şi cum acesta a expirat, pârâta, în baza art. 480 C. civ., nu-şi poate exercita prerogativele dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care s-a reţinut situaţia de fapt şi s-au interpretat probele administrate.
Astfel, pe lângă faptul că s-a interpretat eronat clauza de la alin. (5) din contractul de închiriere, atât expertiza efectuată, cât şi depoziţiile martorilor confirmă faptul că toate lucrările efectuate la spaţiul din litigiu au fost în folosul proprietarului, în lipsa lor, imobilul fiind supus autodemolării, iar din corespondenţa purtată rezultă că a avut acceptul proprietarului.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 423 din 18 septembrie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 293.825.487 lei, reprezentând contravaloare îmbunătăţiri aduse spaţiului la care se adaugă dobânda legală, până la efectuarea plăţii, stabilind şi un drept de retenţie în favoarea reclamantei, cu dispoziţia de a fi înscris în cartea funciară.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel reţine că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrările de investiţii au fost necesare atât pentru consolidarea şi mărirea duratei de servicii a construcţiei, dar şi pentru activitatea de producţie, pentru care spaţiul a fost închiriat.
Această concluzie, coroborată cu clauza stipulată în contract şi depoziţiile martorilor, rezultă că, faţă de starea tehnică iniţială a imobilului, gradul său de uzură a necesitat refacerea atât a zidurilor, cât şi fundaţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Criticile reclamantei se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată, conform motivării deciziei, respectiv, 30.147.500 lei.
Pârâta, invocând, ca temei legal al căii de atac, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. apreciază că s-a dat o interpretare eronată clauzelor contractului de închiriere.
Astfel, se susţine că nu există nici un înscris din conţinutul căruia să rezulte că, în calitate de proprietar, a autorizat efectuarea lucrărilor, adresa nr. 1370 din 17 noiembrie 1992, făcând referire numai la aprobarea confecţionării la faţadă a unei copertine din profile metalice şi sticlă armată, iar adresa nr. 825 din 7 iulie 1992 este, în realitate, o renegociere a contractului.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea deciziei criticate, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că instanţa de apel a respectat dispoziţiile Legii nr. 146/1997, acordând reclamantei, potrivit art. 274 C. proc. civ., atât cheltuielile de judecată, aferente pretenţiilor formulate la instanţa de fond, cât şi în apel, astfel că nu se justifică criticile formulate.
În ceea ce priveşte pârâta-reclamantă, Curtea apreciază că soluţia pronunţată a avut în vedere probele administrate în corelaţie directă cu contractul încheiat şi clauzele acestuia.
Astfel, potrivit art. 982 C. civ., toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg.
De asemenea, art. 985 C. civ. stabileşte expres: „când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaţia, nu se poate susţine că printr-acesta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese".
Este adevărat că, în convenţia intervenită, s-a prevăzut faptul că „orice reparaţii, transformări sau îmbunătăţiri ce vor fi necesare în folosul chiriaşei, d-sa le va face pe propria sa socoteală şi numai cu autorizaţia prealabilă a proprietarei", dar, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, există şi o altă clauză conform căreia: „de la 15 ianuarie 1992, când are loc intrarea în posesie, până la 1 mai 1992, se vor executa lucrările de reconstrucţie, amenajare şi adaptare a spaţiului".
Această situaţie este confirmată şi de depoziţia martorului S.S. şi confirmată de raportul de expertiză efectuată în cauză, care atestă efectuarea lucrărilor de consolidare şi mărirea duratei de servicii a construcţiei.
De altfel, din conţinutul adresei nr. 825 din 7 iulie 1992, rezultă că proprietarul a fost de acord să restituie cheltuielile făcute cu renovarea şi îmbunătăţirea clădirii, mai puţin cele legate de specificul activităţii reclamantei, probele administrate făcând referire strict la aceste cheltuieli.
Conform înscrisurilor anexate în recurs de către reclamantă, pârâta a recunoscut temeinicia pretenţiilor acesteia, efectuând plata sumelor înscrise în Decizia criticată.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C.P. SRL Oradea şi pârâta, F.C.E. România, comunitatea Oradea, împotriva deciziei nr. 423 A din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1765/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1767/2003. Comercial → |
|---|
