CSJ. Decizia nr. 1838/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1838/2003
Dosar nr. 2713/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 decembrie 1999, reclamantul, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a chemat în judecată pârâta, SC M.D.R. SRL Bucureşti, pentru obligarea la plata sumei de 194.684.021 lei, debit eferent contractului de asociere, la plata sumei de 172.161.751 lei, penalităţi de întârziere în plată cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 262 din 15 februarie 2000, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei menţionate, a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia 20 din 18 septembrie 2002, hotărârea atacată fiind schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei la 62.861.390 lei, cotă de asociere, 29.757.742 lei, penalităţi de întârziere cu 14.452.965 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere proba cu expertiza contabilă, dispusă în cauză, precum şi clauzele contractului privind cota de asociere.
Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 7474 din 11 decembrie 2001, a admis recursurile, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut încălcarea principiului contradictorialităţii şi refacerea expertizei contabile, asigurându-se participarea părţilor la efectuarea acestei probe.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 20/A-C din 18 septembrie 2002, în rejudecare, după casare, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a obligat pârâta la plata sumei de 62.861.390 lei, debit din cota de asociere, la plata sumei de 29.757.742 lei, penalităţi de întârziere, cu 14.454.965 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere expertiza contabilă, suplimentul la expertiza contabilă, admis la cererea pârâtei şi clauzele contractului, privitor la cota de asociere, prin luarea în considerare a sumei minime anuale, de 50.000.000 lei, indexată cu indicele de inflaţie, cu penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, prin care a susţinut că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
- instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, prin aceea că, după depunerea la dosarul cauzei a expertizei şi suplimentului de expertiză, nu i-a comunicat un exemplar şi consiliului local. Comunicarea expertului, pentru efectuarea expertizei la data de 12 iunie 2002, s-a primit la dosar 2 zile înainte de acest termen, şi anume, la 10 iunie 2002, astfel că nu a fost în măsură să participe cu un reprezentant de specialitate la stabilirea cotei de asociere, indicele de inflaţie – aplicat cotei minime de 50.000.000 lei pe an – nu a fost corect calculat.
De asemenea, penalităţile de întârziere, de 0,15% pe zi, în vigoare la data încheierii contractului, greşit s-au aplicat pe întreaga perioadă de întârziere, fiind aplicabile penalităţile cuprinse în HG nr. 251/1999, HG nr. 354/1999 şi nr. 564/1999.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 209 alin. (1) C. proc. civ., expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul socotit pentru judecată.
Acest termen a fost respectat de expertul în cauză. Nu se prevede pentru instanţă, în codul de procedură civilă, obligaţia comunicării unui exemplar din expertiza către părţi, acestea urmând să consulte dosarul şi să solicite un exemplar al raportului de expertiză.
Este nefondată şi susţinerea privind neasigurarea unui termen îndestulător pentru participarea la expertiză, la faţa locului.
Art. 208 C. proc. civ. prevede numai obligaţia expertului de a face dovada citării părţilor pentru ziua şi ora la care începe lucrarea, fără să existe obligaţia ca citarea să se facă înainte cu un număr de zile. În speţă, recurenta a avut un interval de 2 zile pentru asigura participarea la desfăşurarea expertizei.
Cel de al doilea motiv de recurs este nefondat. De altfel, nu rezultă în ce a constat greşelile expertizei privind aplicarea indicelui de inflaţie.
Sunt fără temei şi susţinerile recurentei privind penalităţile de întârziere în plată.
Conform clauzelor contractuale şi penalităţilor în vigoare la data încheierii contractului, întemeiat instanţa s-a oprit asupra variantei IV a raportului de expertiză.
Aşa cum s-a reţinut prin motivarea deciziei atacate, pretenţiile reclamantei de aplicare a penalităţilor din hotărârile de guvern menţionate sunt fără temei, acestea referindu-se la creanţele bugetare.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 20/A-C din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1837/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1839/2003. Comercial → |
|---|
