CSJ. Decizia nr. 195/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 195/2003
Dosar nr. 7014/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta C.N. C.F.R. S.A, în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. S.A. şi S.C. N.S.I. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumelor de 43.669.548 lei cu titlu de chirie, 6.550.431 lei cu titlu de penalităţi şi cheltuielile de judecată aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. S. S.A. Buftea contractul nr. 125/788/1998 pentru exploatarea liniilor industriale şi că aceasta nu şi-a onorat obligaţia contractuală de plată a chiriei.
A mai arătat reclamanta că nici pârâta S.C. N.S.I. S.R.L., în calitate de sublocatar, în baza contractului de subînchiriere cu firma pârâtă, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei stabilită contractual.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1511 din 26 februarie 2001, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta S.C. S. S.A. să plătească reclamantei suma de 35.067.620 lei cu titlu de chirie, 5.266.142 lei reprezentând penalităţi şi cheltuielile de judecată aferente, a constatat că dreptul reclamantei la plata chiriei şi penalităţilor pentru factura nr. 1606/1996 s-a prescris, a respins acţiunea faţă de pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. ca neîntemeiată.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
- faţă de data introducerii acţiunii, dreptul reclamantei de a pretinde chiria şi penalităţile de întârziere pentru factura nr. 1606 din decembrie 1996 s-a prescris;
- culpa pârâtei S.C. S. S.A. constând în neexecutarea obligaţiei contractuale de plată a chiriei;
- inexistenţa unor raporturi juridice între reclamantă şi pârâta S.C. N.S.I. S.R.L.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. Bucureşti, divizia Linii, secţia L. 2.
În constatarea prescripţiei dreptului la acţiune, privind plata chiriei şi a penalităţilor aferente facturii nr. 1606 din decembrie 1996, instanţa de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv, anexa 1 la contractul nr. 125/788 încheiat de părţi în luna februarie 1999.
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că debitoare pentru plata facturilor este S.C. S. S.A. întrucât, din factură rezultă, cu evidenţă, că debitoarea, potrivit facturilor invocate în acţiune, este S.C. N.S.I. S.R.L.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1092 din 6 iulie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 35.067.620 lei chirie, 5.260.142 lei penalităţi şi cheltuieli de judecată aferente, a respins acţiunea faţă de pârâta S.C. S. S.A. ca neîntemeiată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, ca întemeiată critica cu privire la al doilea motiv pe următoarele considerente:
Prin anexa 1 la contractul nr. 125/788, intimata-pârâtă S.C. S. S.A. a consimţit ca linia industrială din staţia C.F.R. să fi utilizată de intimata-pârâtă S.C. N.S.I. S.R.L.
- din probele administrate rezultă că facturile, la care face referire reclamanta, au fost emise pentru intimata S.C. N.S.I. S.R.L., fiind semnate şi, deci, acceptate la plată, de către reprezentantul său;
- din momentul încheierii anexei nr. 1 la contract, între reclamantă şi pârâta S.C. S. S.A. nu au mai existat raporturi juridice în ceea ce priveşte utilizarea liniei industriale din staţia C.F.R. Buftea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. Bucureşti, divizia Linii, secţia L.2, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la aprecierea ca prescris a dreptului la acţiune cât priveşte pretenţia aferentă facturilor nr. 1606/1996 şi nr. 9136/1998.
Curtea, analizând Decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În anexa 1 la contractul nr. 125/788, semnată de reclamantă şi de ambele pârâte în februarie 1999, este prevăzut în mod expres că pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. se obligă să achite suma restantă la contractul nr. 125/ 788 /1998 în valoare de 8.601.928 lei.
Faţă de această împrejurare, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 1657/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Se constată, aşadar, că dreptul la acţiune al reclamantei, izvorând din facturile nr. 1606/1996 şi nr. 9136 din martie 1998 „nu este afectat de prescripţie în raport de momentul februarie 1999" în care a intervenit recunoaşterea ca factor întreruptiv de prescripţie.
În considerarea celor ce preced, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze, în parte, Decizia recurată în ceea ce priveşte cererea privind plata sumelor de 8.601.928 lei contravaloare prestaţii şi 1.290.289 lei penalităţi cu privire la care trimite cauza instanţei de apel pentru soluţionarea în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. Bucureşti, divizia Linii, secţia L.2 Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1092 din 6 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, casează Decizia recurată în parte, în ceea ce priveşte cererea privind plata sumelor de 8.601.928 lei contravaloare prestaţii şi 1.290.289 lei penalităţi cu privire la care trimite cauza instanţei de apel pentru soluţionare în fond.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1949/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1955/2003. Comercial → |
|---|
