CSJ. Decizia nr. 2037/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2037/2003
Dosar nr. 80/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. P.O. S.A. Ploieşti, în prezent S.C. H.P. S.A., a chemat în judecată pârâta S.C. A.I.Ţ. S.A. Bucureşti, actualmente S.C. A.Ţ.A. S.A. Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 228.200.000 lei, ce urmează a fi reactualizată la data pronunţării hotărârii.
În motivarea cererii se arată următoarele.
S.C. P.O. S.A. a devenit proprietara autoturismului Hyundai, model Sonata 1,8 GLS, potrivit contractului de vânzare–cumpărare nr. 4085 din 31 octombrie 1997 încheiat cu S.C. H.A.R. S.R.L.
La acea dată s-a încheiat cu pârâta contractul de asigurare CASCO pentru toate riscurile, conform poliţei nr. 1140477.
Urmare a accidentului de circulaţie din 24 februarie 1998, autoturismul a fost avariat în proporţie de circa 90%.
S-a format dosarul de daune nr. 22/ 97 / 136 A, iar la data de 10 decembrie 1998, pârâta a comunicat cu adresa nr. 5785 că nu se acordă despăgubiri „pentru evenimentele produse ca urmare a conducerii autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate".
Refuzul de plată este nejustificat dat fiind că asigurătorul a fost încunoştinţat prin adresa nr. 1445/ P din 24 iulie 1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti că s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală pentru art. 37 alin.(1) din Decretul nr. 328/1966, nefiind întrunite condiţiile constitutive ale acestei infracţiuni, alcoolemia fiind datorată ingestiei de alcool ulterior evenimentului rutier.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 163 din 11 mai 1999, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 371.178.370 lei, reprezentând daune, actualizată, şi la 10.655.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 60 din 27 octombrie 1999, a admis apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului şi, în consecinţă, a schimbat în parte această sentinţă, în sensul că a exonerat-o de plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru în sumă de 7.655.000 lei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 339 din 24 ianuarie 2001, a admis recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 60/1999 a instanţei de apel, în sensul că a casat Decizia şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului pârâtei, cu indicaţia de a completa probele.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel nu a manifestat rol activ deoarece nu a solicitat, în vederea completării probelor, dosarul penal nr. 1445 / P / 1998 pentru a examina susţinerile pârâtei din adresa nr. 4657 din 13 octombrie 1998, mai ales că Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a refuzat să îi răspundă la această adresă.
Pe de altă parte, atât din acţiune, cât şi din actele dosarului, inclusiv declaraţia martorului D.L.D., rezultă că accidentul de circulaţie provocat de R.T. ar fi avut loc la data de 24 februarie 1998, când a şi fost transportat la Spitalul Judeţean Ploieşti.
Or, din adresa nr. 8231 din 28 septembrie 1998 transmisă de Spitalul judeţean Ploieşti către pârâtă, reiese că R.T. a fost adus la camera de gardă a spitalului, în urma accidentului rutier, în data de 21 februarie 1998, orele 17,50. Faţă de contradicţia în legătură cu data la care ar fi avut loc accidentul de circulaţie se impune verificarea registrului de internări al Spitalului judeţean Ploieşti pentru a se stabili dacă neconcordanţa între date se datorează unei erori de comunicare sau altor cauze.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, rejudecând cauza după casare, prin Decizia nr. 130 din 20 noiembrie 2002, a admis apelul pârâtei împotriva sentinţei nr. 163/1999 a Tribunalului Prahova şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta, proprietara autoturismului marca Hyundai, model Sonata 1,8 GLS, a încheiat cu pârâta contractul de asigurare CASCO pentru toate riscurile, contra unei prime de asigurare de 23.750.000 lei.
La 24 februarie 1998, autoturismul a fost grav avariat în proporţie de 90%, fără posibilitatea de a fi recuperată vreo piesă, ca urmare a accidentului de circulaţie produs de managerul societăţii R.T.
Prin procesul – verbal seria A nr. 892128/1998, întocmit de I.P.J. Prahova, s-a constatat culpa conducătorului autoturismului R.T. în producerea accidentului de circulaţie ce a avut loc la data de 24 februarie 1998, în jurul orei 17,45, pe raza comunei Măneşti.
Conducătorul autoturismului fiind accidentat grav a fost internat la Spitalul judeţean Ploieşti, la ora 19,40. Din procesul – verbal întocmit la 24 februarie 1998 şi buletinul de analiză nr. 538 din 25 februarie 1998 reiese că, în urma recoltării probei biologice şi a analizei de laborator R.T. a avut o îmbibaţie alcoolică de 2,30 grame %.
Tot din procesul – verbal din 24 februarie 1998 şi buletinul de analiză nr. 537 din 25 februarie 1998 rezultă că P.N.F., conducătorul autotractorului cu care a intrat în coliziune autoturismul condus de R.T., a avut o îmbibaţie alcoolică de 0 grame %.
R.T. fiind anchetat pentru conducerea autoturismului cu o îmbibaţie alcoolică de 2,30 grame % prin rezoluţia nr. 1445/ P /1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, rămasă definitivă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. Neînceperea urmăririi penale a fost motivat pe împrejurarea că îmbibaţia alcoolică s-a datorat ingestiei de alcool ulterioară accidentului, aşa cum a rezultat din declaraţia martorului D.L.D.
Din probele administrate în cauză şi anume foaia de observaţie clinică generală şi adresa nr. 8231 din 28 septembrie 1998, ambele ale Spitalului judeţean Prahova şi foaia de observaţie a Spitalului militar Bucureşti, instanţa de apel a reţinut că în urma accidentului de circulaţie R.T. a fost internat în spital, acesta prezentând politraumatism – contuzie cerebrală, toracică şi abdominală, precum şi fracturi deschise la mâini şi picioare. Faptul că R.T. a fost grav accidentat şi internat imediat în spital după producerea accidentului rezultă şi din declaraţiile martorilor P.N.F. şi Ş.R., date în faţa organului de cercetare penală.
Declaraţia martorului D.L.D. în sensul că după accident, pentru a dezinfecta rănile deschise şi a calma durerile, conducătorul autoturismului Hyundai, a spălat rănile cu palinca găsită pe bancheta din spate a maşinii şi că a dat acestuia să bea o cantitate apreciabilă de alcool, nu se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori şi cu înscrisurile administrate în cauză.
De altfel, nici nu este de crezut că martorul D.L.D., care este mecanic auto şi cunoaşte că după producerea unui accident de circulaţie se recoltează probe biologice pentru a se stabili alcoolemia din sângele conducătorului auto, a procedat în modul arătat.
Reclamanta nefăcând dovada că îmbibaţia alcoolică s-a datorat indigestiei de alcool ulterioare accidentului, instanţa de apel a constatat că în conformitate cu prevederile art. 5 lit. j) alin. (3) din Condiţiile de asigurare, pârâta nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse, ca urmare a conducerii autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate.
Împotriva deciziei nr. 130/2002 a instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9, pct. 10 şi pct. 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Instanţa de apel a ignorat rezoluţia dată de procuror în dosarul parchetului şi pune în mod greşit în sarcina reclamantei să facă dovada ingerării de alcool ulterioară accidentului, fapt ce s-a constatat de parchet şi nu mai trebuia probat în faţa instanţei.
Nu s-a luat în considerare că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, singura situaţie în care pârâta ar putea fi exonerată de la plata daunelor.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că evenimentul rutier a avut loc la data de 24 februarie 1998 şi că R.T. a fost internat în spital imediat după producerea accidentului, prezentând o stare generală gravă. De asemenea, că, în urma recoltării probelor biologice, R.T. a avut o îmbibaţie alcoolică de 2,30 grame %.
În mod corect instanţa de apel a înlăturat declaraţia martorului D.L.D., care pretindea că a spălat rănile victimei cu alcool şi i-a dat să bea alcool pentru a calma durerile acesteia, întrucât afirmaţiile martorului au fost infirmate de probele dosarului. În acest context, în mod justificat instanţa nu a ţinut seama de rezoluţia nr. 1445/ P / 1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, care a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu începe urmărirea penală faţă de R.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pe motiv că ingestia de alcool s-a produs ulterior evenimentului rutier.
Susţinerea reclamantei că pârâta ar putea fi exonerată de la plata daunelor numai în situaţia în care fapta conducătorului auto întrunea elementele constitutive ale unei infracţiuni nu corespunde clauzelor contractuale. Astfel, art. 5 lit. j) din condiţiile privind asigurarea de avarii, anexă la poliţa de asigurare nr. 1140477 din 31 octombrie 1997, prevede că A.S.I.Ţ. nu acordă despăgubiri pentru pagubele ce rezultă ca urmare a conducerii autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
În concluzie, Curtea reţine că pârâta nu datorează despăgubiri, deoarece R.T., managerul reclamantei, a condus autoturismul având o îmbibaţie alcoolică de 2,30 grame %.
Faţă de cele arătate se constată că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. H.P. S.A. Ploieşti împotriva deciziei nr. 130 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2035/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Comercial → |
|---|
