CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2038/2003
Dosar nr. 2310/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 476 din 16 iulie 1999, a admis acţiunea introdusă de reclamanţii SC A.E.C. SRL Suceava, C.O., R.O. şi SC O. SRL Suceava, împotriva pârâtelor F.P.S. Bucureşti, S.I.F. Moldova SA Bacău şi SC C.X. SA Suceava, constatând nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 1/2472 din 1 aprilie 1999 şi nr. 2437/1502 din 7 aprilie 1999 şi a actului adiţional la statutul SC C.X. SA.
Această sentinţă a fost schimbată în tot de Curtea de Apel Suceava, care, prin Decizia nr. 275 din 22 iunie 2000, admiţând apelurile declarate de pârâte, a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele SC A.E.C. SRL, C.O., R.O. şi SC O. SRL, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
La data de 8 octombrie 2002, reclamanta SC A.E.C. SRL Suceava a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 12/2002, invocându-se, ca temei de drept, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că, din greşeală, instanţa de recurs nu a cercetat şi nu a răspuns la motivul de casare, şi anume, că cesiunea acţiunilor de către F.P.S. către S.I.F. Moldova SA nu poate constitui o cale de privatizare a SC C.X. SA Suceava, deoarece este interzis prin Legea nr. 99/1999.
Se arată de contestatoare că, în considerentele deciziei nr. 12/2002, se reţine greşit, pe baza HG nr. 12/1997, a Legii nr. 50/1994 şi a OG nr. 54/1998, că cesiunea acţiunilor putea avea loc în vederea regularizării şi compensării între cele două instituţii, când nici nu s-a făcut dovada unui asemenea scop.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs nu pot fi atacate, ci contestate în anulare şi atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Este temeiul de drept invocat de contestatoare şi situaţia hotărârii atacate cu această cale extraordinară de atac, prin Decizia nr. 12/2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, fiind respins recursul.
Pentru înţelegerea acestui motiv de contestaţie în anulare trebuie arătat că instanţa de recurs este îndreptăţită să răspundă la motivele de recurs şi printr-un considerent comun, în care scop poate grupa diferitele argumente. De aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs, nu constituie, prin ea, însăşi, o omisiune în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., dacă instanţa a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.
În cauza de faţă, contestatoarea de acum a invocat în recurs un singur motiv de casare, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat mai multe argumente pentru care, în opinia recurentei de atunci, cesiunea nu poate constitui un mijloc de privatizare a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat.
A se susţine în contestaţia în anulare că instanţa de recurs nu a răspuns la acest motiv de recurs care este şi unicul, ar însemna că, practic, această cale de atac nu a fost soluţionată.
În realitate, aşa cum s-a arătat, recurenta de atunci, contestatoarea de acum, a înţeles să argumenteze aceeaşi problemă care a constituit obiectul acţiunii printr-o numerotare distinctă a motivelor invocate.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia contestată, după ce a reprodus motivul de recurs, în considerentele din Decizia nr. 12/2002, prin gruparea argumentelor, a răspuns detaliat la criticile formulate, în raport cu cesiunea acţiunilor care a intervenit între F.P.S. şi S.I.F. Moldova şi nu de o vânzare de acţiuni, ajungându-se la concluzia că, prin cesiunea care a avut loc, s-a schimbat numai posesorul acţiunilor.
O simplă lectură a considerentelor deciziei atacate cu contestaţia în anulare de faţă, relevă, fără nici un dubiu, că instanţa de recurs a analizat şi s-a pronunţat pe unicul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcându-se trimitere expres la dispoziţiile actelor normative incidente în cauză.
Aşa fiind, neexaminarea distinctă a fiecărui argument numerotat în cadrul recursului, dar făcând parte din acelaşi motiv unic de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu constituie, prin ea, însăşi, o omisiune în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., din moment ce instanţa a răspuns la acest motiv de casare prin gruparea tuturor argumentelor care constituiau critica adusă hotărârii recurate.
Pentru considerentele arătate, urmează a se respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.E.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2037/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 204/2003. Comercial → |
|---|
